PoveStiri de Ovidiu Crisan

Am impresia ca acesta este un subiect mult prea putin atins in discutiile romanesti. Este clar prea putin incurajat si educat in scoala iar de aici vin o gramada de neintelegeri ce vin din acest spirit sau gindire critica.

Primul lucru referitor la acest spirit critic este ca-i normal si bun, facut serios si argumentat. Sa fii critic nu-i rau asa cum de multe ori gresit sintem invatati. Lumea trebuie sa aiba pareri personale si sa si le exprime, mai ales acolo unde nu exista o singura varianta general acceptata. Si alt lucru e ca acest spirit critic trebuie educat, altfel se ajunge la diverse ciudatenii.

Cind ati contrazis ultima oara un profesor iar discutia sa discute absolut civilizat si normal? Cind ati fost incurajati sa faceti asta? Sa dau un exemplu simplu, din lumea calculatoarelor: Donald Knuth ofera $2,56 pentru fiecare eroare ce o gasiti in Arta Programarii Calculatoarelor, scrisa de el. Adica, a cauta si corecta erorile din ceea ce spune el nu numai ca-i incurajat cu multumiri ci cu cec.

Multi reduc discutia dintre profesor-elev/student sau alte astfel de relatii la dialog. Acesta e normal insa nu intotdeauna suficient, ci trebuie acceptata si critica. Aceasta nu e doar o discutie in 2 sau mai multi ci e discutie pornind de la pareri contrare, ce in final pot sau nu influenta partenerul de discutie. Adica, rezultatul discutiei critice sau contradictorii nu e sa-i schimbi parerea celuilalt ci sa-i exprimi indoielile sau parerile tale, dupa care fiecare poate sa ramina in continuare cu parerea lui.

Am vazut deseori: contrazi sau critica un roman (sau persoane needucate in spirit critic) si  urmeaza intrebarea “ma, tu ai ceva cu mine?”. E ca si cum ai da o palma sau atac la persoana, pt. ca pur si simplu multi am impresia nu au fost invatati sa discute critic sau sa accepte obiectiuni, intemeiate sau nu, sau sa faca diferenta intre om ca persoana si ideile lui. Ce s-ar intimpla daca toata lumea ar defila intr-un singur pas si ar avea o singura idee? Am vazut deja, e dezastru.

In mod gresit unii inteleg ca a critica e sa continui pina in pinzele albe sa-ti sustii parerea, neacceptind diversitatea altora. E foarte gresit, pt. ca o persoana educata va sti sa-ti spuna elegant ca are alta parere despre anume lucru la care ramine chiar dupa toata argumentatia voastra, dupa care discutia se opreste pt. ca oricum nimeni nu convinge pe nimeni. Cum spune americanul: “agree to disagree“.

Altii renunta sa-si expuna parerea personala, de multe ori chiar si atunci cind le este ceruta. Stiti ce face un om educat care iti cere o parere despre ceva iar tu nu-i raspunzi, poate pt. ca nu vrei sa-l contrazici? A doua oara nu te mai intreaba. La ce te-ar intreba daca nu dai raspuns, deloc sau necinstit?

Bine, sa nu se inteleaga ca toti strainii sint educati in spirit ceritic si romanii nu, pt. ca lucrurile sint foarte amestecate. Insa ce vreau sa spun este ca as vrea sa vad mai mult spirit si gindire critica incurajata la romani, pornid clar din scoala. Nu doar dialog, ci gindire critica, pornint de la pluritate de ideii si solutii si respect pt. parerile personale, atita timp cit nu sint imorale sau ilegale.

In ultimele zile s-a umplut internetul de imagini de executia lui Saddam Hussein. Nu a facut exceptie nici site-urile romanesti (unele), cum vad de exemplu acum un link la HotNews cu noi imagini aparute doar azi pe net.

Cred ca trebuie spus mai clar ca media serioasa internationala nu a difuzat aceste videouri sau imagini, decit ceva foarte vag, insa nu partile esentiale. Pentru foarte multa lume acest gen de imagini sint socante, desi evident multi nu le considera asa. Dupa parerea mea, acesta este un test de turnesol despre profesionalismul media.

Auzeam niste stiri cum ca principalele canale TV americane s-au inteles chiar inainte de executia lui Saddam sa nu difuzeze imagini, pentru cazul in care acesta vor apare public. Si nu au facut-o. Desigur, au fost multi cei care au postat imaginile si link-uri la video, insa media serioasa s-a abtinut sa faca asa ceva. Luati de exemplu relatarea CNN de azi despre noile imagini aparute: Video apparently showing Hussein wounds emerges. Nimic ofensiv, doar redarea discutiilor, fara imagini socante si fara nici un link la video.

Ati vazut si reactia europenilor, care au condamnat din principiu executia, chiar daca e vorba de fostul dictator irakian. Daramite sa mai difuzeze imagini de la executie … ar fi prea mult, cred.

Se vede de aici reactia publicului larg la astfel de evenimente, din care se poate vedea cu ohiul liber ca romanii sint mai violenti in general decit multe alte societati civilizate. Mai violenti in sensul de a accepta sa vada astfel de imagini socante (lasind la o parte alte comportamente, nediscutate aici). Parerea mea e ca altii nu ca sint mai “moi” sau cine stie cum, ci e doar un exercitiu de civilizatie - daca vrei sa educi o societate nu o faci cu imagini violente. Iar media serioasa incearca sa educe populatia, pe cit posibil, fiind un reper important de civilitate.

Imi puteti raspunde ca in multe tari civilizate se vind arme (US, Canada) sau vind jocuri video violente, lasind la o parte filmele. Sigur ca-i asa, insa alea intra in alta categorie, a libertatilor. Adica e una sa ai libertatea sa postezi sau sa vinzi un video violent (executia lui Saddam de exemplu), pentru unele categorii de persoane (adulti), si alta e sa difuzezi in masa astfel de imagini socante. Pur si simplu marea masa de oameni nu e interesata de imaginile violente, in urma multor ani de astfel de educatie publica.
De exemplu, eu unul nu am fost deloc interesat sa vad videourile cu executia lui Saddam. Nici nu am deschis link-urile, nici nu le-am cautat, nici nu am facut nimic, pur si simplu le-am ignorat. Nu ma intereseaza violenta, iar cind o vad prefer s-o ocolesc, daca este posibil.

Stiti de ce? Pentru ca nu poti face educatie cu violenta. Nu poti educa un copil cu bataia, nu poti face nevasta sa nu te insele batind-o, si asa mai departe. Bataia sau violenta da nastere doar unui singur lucru: mai multa violenta. Si la fel si imaginile socante, nu rezolva absolut nimic, doar creeaza senzatia celui care le priveste ca e tare si mare. Senzatii care nu au legatura cu realitatea, pentru ca abia in situatii concrete vezi taria unei persoane, nu la incurajarile in fata oglinzii sau in fata monitorului sau televizorului. Faceti un test: voi ati arata imaginile respective copilului vostru?

Mi-ar place sa vad cit mai putin in media romaneasca tot mai putine imagini socante, iar lumea in general sa realizeze ca violenta nu-i o solutie. Apropo, voi ati vazut acele imagini?

Am auzit zilele trecute un mic sondaj facut de ziaristi (cred) care intrebau lumea ce anume o sa le aduca integrarea in UE. Raspunsurile au fost banale: “mai nimic”, “nu chiar imediat ci in citiva ani de tras tare”, “calatoriile doar cu buletinul”, etc.

De fapt am impresia ca a prins tare la lume campania asta de mediatizare a calatoriilor in UE doar cu buletinul. Mi se pare un punct de vedere simplist, mediatizat din plin pentru a arata lumii de pe strada un beneficiu imediat, la indemina tuturor.

In rest se vorbeste de multe ori la modul general, de genul “o sa fie citiva ani mai rau, dar apoi o sa fie foarte bine”. Adica un fel de “Foaie verde de dudau / O sa fie si mai bine”. Si acest punct de vedere mi se pare simplificat pina la trivialitate, pentru ca nu exista nici o garantia ca o sa urmeze bine sau foarte bine dupa o anume perioada de timp. Cine garanteaza viitorul? Poate unora o sa le fie bine acum, chiar tragind foloase din sistemul vechi, altora poate le e bine imediat dupa integrare, iar altora niciodata, din pacate.

De fapt, cind se intimpla aceasta “integrare”? Sigur, o data simbolica este chiar 1 ian. 2007, insa e doar un pas inainte, pe linga multi altii ce vor trebui facuti. Planul e lung si complex, iar angajamentele Romaniei nu-s simple deloc.

Insa vad acum campanii media platite din bani guvernamentali (probabil) de educare a populatiei, lucruri ce au cam lipsit in anii anteriori. Campania cu “nu da mita” mi se pare cam prafuita si fara prea mare efect, cum imi povestea cineva despre cum a dat mita la un vames ce avea in spate un afis mare cu “nu da mita” Insa exista alte campanii ce incet-incet vor schimba populatia, chiar si cea rurala: cea cu taiatul porcului sau cota de lapte, cea cu modalitatile de lucru legal in Marea Britanie, cea cu “cere bon” si multe altele. Campaniile acestea de educare cer efort sustinut si timp, insa sint absolut esentiale pentru “integrarea” in UE, in citiva ani buni.

Sint convins ca vor aparea mult mai multi eurosceptici, chiar si pornind de la faptul ca acum nu prea sint. Odata vazute realitatile integrarii sint convins ca din pacate vor exista si lume nemultumita, ce vor incerac sa traga caruta inapoi. Toata chestia e cit de multi vor fi, nu daca vor fi sau nu. Sper ca acestia sa fie cit mai putini, iar populatii in marea ei majoritate sa gaseasca beneficii personale in integrarea in UE.

Acestea evident exista, pe linga deja mediatizatele drept de calatorie sau munca (partial deocamdata) in UE. E dreptul romanilor de a invata in orice Universitate europeana si de ai fi recunoscute studiile, cot la cot cu ceilalti studenti europeni, lucru ce va trebui sa scoata din amortire invatamintul superior romanesc ce altfel va pierde multi studenti (si implicit din calitate). E dreptul romanilor de a avea o industrie si agricultura integrata in Europa, cladita pe concurenta nu pe privilegii locale, cu reguli clare si transparente aplicabile atit europenilor cit si romanilor in egala masura. Asta nu inseamna ca altii pot veni la noi sa cumpere sau sa conduca, ci e si dreptul nostru sa mergem la altii sa facem acelasi lucru, daca sintem in stare. E dreptul romanilor de a intra intr-o societate stabila, predictibila si dezvoltata, la fel cum orice intrare intr-un club iti deschide noi perspective.

Si sint multe altele care se pot spune, dar care multe nu prea sint luate in seama cind intrebarea “ce aduce bun integrarea in UE?” se pune sub forma imediata: ce aduce ziua de miine? Mai nimic, cind e vorba de un proces impartit pe ani de zile si etape complexe, ce cer timp. Insa nu uitati un lucru, care sa-l reamintiti si altora: nu exista ziua de miine fara ziua de azi.

Buna la toata lumea.

A venit vremea pentru acest blog, unul in plus pe linga altele care le mai am deja. Nu este acesta primul si mai mult ca sigur nici ultimul, insa imi propun citeva lucruri speciale cu aceste “PoveStiri”:

• Un fel de analiza personala a diverselor evenimente politice, sociale sau de alta natura, asa cum le vad eu, nicidecum profesionista, insa cit mai obiectiva posibil;
   
• Postari mai rare, insa mai detaliate, pe diverse teme ce imi atrag mie atentia;
   
• O incercare de comunicare publica, ce desi porneste de la blog care aparent sustine monologul, e de fapt o modalitate de dialog de mare actualitate.

Nu o sa incerc deloc sa raspund la intrebarea “de ce?”, ci doar o sa spun ca pur si simplu cred ca i-a venit timpul, sper.

De ce acum? Pentru ca impresia mea e ca chiar traim vremuri interesante ce trebuie comentate si subliniate mai tare, incepid cu data de astazi: 1 ianuarie 2007. Aceasta data nu este intimplatoare pentru deschiderea acestui blog si se vrea un nou inceput pentru mine, odata cu noul inceput pentru toti romanii, intrati in UE.

Asa cum ii sta bine oricarei introduceri, aceasta trebuie sa fie scurta, asa ca o sa inchei aici prima postare, cu invitatia de a urmari postarile viitoare, mai detaliate si sper interesante.