PoveStiri de Ovidiu Crisan

Revin pe blog dupa o pauza foarte-foarte lunga cu citeva pareri despre alegerile de miine, 30 noiembrie 2008. Pentru acestea am cautat un pic pe net informatii despre candidatii din diaspora. Votul uninominal schimba un pic felul cum vom alege candidatii, pentru ca in principiu votezi un om nu o lista a unui partid. Insa va schimba ceva? Am mari indoieli, pentru ca trebuie sa treaca cel putin vreo 2 ocazii de exercitare a lui pina cind lumea o sa-l inteleaga, sa-l perfectioneze si sa aduca rezultatele dorite. Rareori lucrurile se fac intr-un singur pas.

Cele mai interesante informatii despre votul in diaspora (Nord America in particular) le-am citit pe blogul lui Eduard Koller inclusiv cu acea intilnire de la Seattle cu unii candidati. Chiar a facut o treaba excelenta, felicitari si multumiri. Acum ne e clar si cu cine va vota el, desi eu unul am mai mari rezerve fata de votul pentru Ana Birchall (PSD).

Recunosc ca am fost curios sa aflu mai multe despre Ana Birchall, cea pe a carui site personal (+bannere si afise) nu prea vezi sigla PSD. Cred ca e foarte clar tuturor cit ajuta acea sigla aici in dispora: nicidecum, doar incurca. De fapt acela e motivul principal pt. care eu nu o sa votez cu ea, desi in alte circumstante altfel ar fi fost treaba.

Insa citind mai multe pe acest subiect nu poti sa nu remarci piedicile pe care le-a intimpinat Ana in partidul pe care il reprezinta, de la acea dubioasa cerere de divort (care eu unul sint convins ca-i o facatura, dovada e ca in atita luni de atunci n-a divortat, la fel cum sint convins ca-i o facatura si acel video in care s-a spus ca-i ea), pina la sedinte ale colegilor de partid ce ar fi vrut s-o dea afara. De lipsa de suport din partea lui Mircea Geoana nu are rost sa spun nimic pt. ca ce poti sa-i ceri unui politician ca Geoana interesat doar de pielea lui? Nimic.

Citind din mai multe surse despre aceste evenimente concrete poti sa-ti faci foarte bine o parere despre politica dimboviteana ce pute rau. De-aia, nu doar in cazul Anei Birchall, dar si a multor altor canditati ce vor fi alesi ce vor putea ei face impotriva unor brontozauri ce joaca extrem de murdar si care detin puterea si banii? Nimic, desi ar trebui sa existe o speranta. Mai degraba speranta mea e ca sa fie curatata politica romaneasca de astfel de personaje in 2-3 pasi, nu unul singur, pt. ca acum sint mult prea puternici sa fie dati simplu la o parte. Dovada? Pai cine detine si controleaza toata media romaneasca cu citeva exceptii aproape neglijabile? Ei.

De-aia eu mai degraba sint adeptul actiunilor politice de mai lunga durata, pentru ca doar gindindu-ne la ziua de miine care in mare parte e oricum compromisa nu facem nimic pentru ziua de poimiine.

Sigur, sint foarte interesante suprizele placute, in care candidati ca Obama cistiga in pofida tuturor piedicilor, insa de regula nu aia e situatia aici. Liderii ce vor fi dupa alegerile de miine din Romania vor fi dintre aceeasi pe care ii stim deja, nu nume si mentalitati noi. Pur si simplu nu cred ca e acum momentul, ci va fi tot acelasi meci care l-am vazut: apatie la vot, neinformare sau manipulare, limbaj de lemn fara discursuri ce sa te indemne sa crezi altfel, bla-bla, bla-bla.

Iar cind citesti articole cum a fost cel din Hotnews (ramas printre putinele surse de informatii cit de cit obiective) despre cumparat pe bani cash aparitiile la TV ce mai poti sa speri? Unde e presa, ciinele-lup aparator al democratiei? E doar pusa pe capatuiala la fel cu patronii lor.

Pentru votul de miine ramine doar acel ultim argument spus de multi altii si repetat de Basescu: “Pentru ca noi să fim aici, să putem vota liber la Timişoara, la Sibiu, la Bucureşti şi în multe alte locuri din ţară au murit oameni”.

Citeam acum stirea de la Hotnews despre comunicatul Ministerului Justitiei care cere scuze publice de la Reuters dupa un articol de opinie in care situatia din Romania nu-i prezentata prea roz. Se spune acolo:

In comentariul, publicat vineri de Reuters se arata ca lipsa rezultatelor in lupta impotriva coruptiei si a crimei organizate din Romania si Bulgaria ingrijoreaza oficialii de la Bruxelles. Pentru Romania erau date ca exemple negative activitatea ministrului Justitiei, Tudor Chiuariu, stagnarea dosarului lui Adrian Nastase si limitarea atributiilor Agentiei de Integritate.

Iar comunicatul MJ spune:

Referitor la stirea publicata astazi, 22 iunie 2007, pe fluxul Agentiei REUTERS semnata de Justyna Pawlak, Ministerul Justitiei considera ca stirea se bazeaza pe informatii eronate si face urmatoarele precizari […]

In consecinta, Ministerul Justitiei solicita in mod public Agentiei REUTERS rectificarea acestei stiri si prezentarea in mod obiectiv a informatiilor referitoare la lupta impotriva coruptiei. De asemenea, Ministerul Justitiei solicita Agentiei REUTERS prezentarea de scuze publice.

Mi se pare extrem de grav ca lupta anticoruptie sa se dea cu ziaristii, iar opiniile diferite sa fie atacate cu comunicate seci de presa, de genul “nu-i adevarat, nu v-ati documentat, cerem scuze”. Daca ar fi vrut sa contracareze acel articol de la Reuters ar fi trebuit sa faca o conferinta de presa cu raspunsuri directe la intrebari si situatii care sa demonstreze contrariul. Fara transparenta si corectitudine din partea oficialitatilor cum are cineva pretentia ca opiniile diferite sa fie considerate de-a dreptul delicte, numai bune de atacat? Mai crede cineva ca lupta anticoruptie din RO nu a mers citiva pasi inapoi? Eu unul cred ca situatia s-a stricat tare mult, inclusiv cu comunicate de-astea jenante.

Situatia o vad foarte simplu: a aparut un articol ce nu place, si au iesit imediat la atac, dupa principiul simplu de a reactiona imediat. Cineva crede (gresit) ca asa a rezolvat situatia si de miine cei de la Reuters isi vor da seama de greseala facuta si isi vor schimba parerea. E absolut gresita aceasta abordate nepersonalizata si oficiala, de reactie prosteasca.

Pe de alta parte, tot referitor la ziaristi, nu pot sa nu comentez reactia lui Basescu de acum citeva zile de la mare impotriva acelor ziaristi care il urmareau. Si aia este gresita, la fel ca si alte iesiri ale lui Basescu impotriva ziaristilor. Sigur ca exista o agresivitate a ziaristilor, care deseori trece de bun simt, insa asta nu da voie la atacuri impotriva lor. E de datoria lui Basescu sa-si apere viata privata sau zilele libere de relaxare, insa e doar impotriva interesului lui sa atace ziaristii care il urmaresc. La urma urmei nici la altii nu vezi vedete toata ziua pe strada dinacelasi motiv: ca-s urmarite de ziaristi. Daca vrei intimitate si viata privata atunci cind ai un statut public regulile jocului se schimba.

Parerea mea e ca Basescu e dupa felul romanilor: a invatat pe parcurs, pt. ca oricum nu erau prea multe posibilitati sa ai o experienta politica sau publica invatata de-a lungul multor ani, folosind experienta altora. Comunismul nu a dat voie la aceste experiente asa ca foarte multe au trebuit invatate din mers. De unde traditii sau mentori obisnuiti cu democratia? Insa cred ca Basescu invata repede si multe lucruri se schimba la el. De exemplu Basescu de acum nu mai e cel de acum citiva ani, iar cel din viitor ar putea rectifica greselile de genul acestora, de atacat ziaristii atunci cind nu convin. Are sanse sa se schimbe in bine (spre deosebire de altii).

Am citit acum un articol mai vechi (din 2000) a lui George Soros despre experienta lui ruseasca si oligarhii rusi din momentul cind a vrut sa investeasca in Rusia, in special Boris Berezovsky: George Soros, Berezovsky. Putin. West. Bitter Thoughts with Faith in Russia. Bine, stiu si eu ca Soros este el insusi un personaj controversat pe care unii il considera vinovat de toate relele de pe pamint, insa dupa parerea mea influenta lui este una pozitiva.

Insa nu despre Soros vreau sa vorbesc ci despre oligarhii rusi asa cum ii descrie Soros din cum i-a cunoscut direct, investind in Rusia.  Descrierile de acest gen mi se par obiective, pt. ca persoane de calibrul lui Soros nu pot fi influentate sau cumparate, spunind direct ce are de spus, asa cum vede el lucrurile.

Descrierile de scenariu de film mafiot nu sint deloc incurajatoare. Atmosfera ruseasca nu cred ca-i una optimista si deschisa pt. mediul de afaceri, ca sa spun mai elegant fara sa repet lucrurile descrise in articol.

Pentru cine citeste un pic vede ca mare parte din oligarhia rusa de acum citiva ani s-a legat direct de familia lui Boris Yeltsin si mai nou Vladimir Putin. Pentru alte detalii picante pentru cei interesati va recomand paginile de la Wikipedia despre Boris Berezovsky, Roman Abramovich, Mikhail Khodorkovsky sau altii.

Toti isi datoreaza banii relatiilor dubioase cu lumea politica, in special seful cel mare din vremea cind au facut banii, fie ca-i vorba de Yeltsin, Putin sau altii. Relatiile apoi evolueaza foarte spectaculos, de regula, ori fug in strainatate, ori ajung la inchisoare, ori pupa mina noului pasa. Vedeti si voi ca cei mai multi au fost oameni simpli, alesi pe sprinceana pt. diverse privatizari dubioase. Adica, era clar ca nu exista in Rusia o clasa de bogati ce sa poata cumpara pe bani diverse intreprinderi privatizate de stat, asa ca au luat pe niste colaboratori ai acelor politicieni si i-au facut miliardari peste noapte.

Recunoasteti modelul incercat si in RO: metoda MEBO de dat actiuni la conducere si salariati (ce ajung in final tot la conducere), sau privatizari cu dedicatie, sau multe altele ce s-au intimplat in RO. Un fel de “decit sa vindem strainilor pe bani cash mai bine facem oligarhii nostri”. Daca s-a sperat ca oligarhii vor deveni cetateni cinstiti peste noapte si filantropi multi s-au inselat. Multi oligarhi nu fac decit sa se lupte intre ei sau sa corupa mai tare mediul in care se invirt. Sper ca Romania sa nu ajunga acolo si sa avem un mediu de afaceri sanatos, bazat pe relatii comerciale si ale economiei deschise.

Cu totul pe alta tema: intrebarea de astazi, ce face toti banii, spusa de Franco Frattini: “Cine-i dl. Voiculescu?”. Chiar asa, cine-i dl. Voiculescu? Un alt oligarh.

Cred ca in politica romaneasca ar trebui aplicat un principiu foarte simplu: nu schimbi regulile jocului in timpul jocului. Asta ar insemna ca nici Parlamentul sa nu mai aiba posibilitatea de a da sau schimba legile ce privesc actualul mandat prezidential, ci doar pe cel viitor. Si la fel, schimbarea legilor cu privire la alegerea Parlamentului se aplica doar la urmatoarele alegeri (asta cred ca era foarte clar).

Citesc acum despre alte propuneri parlamentare (PNL-PSD-PRM-PC) ce il privesc direct pe Basescu in actualul mandat, lucruri ce nu ar trebui sa fie posibile. Eu nu spun sa nu schimbe legea, ci doar s-o schimbe pt. viitor.

Altfel, cu totii avem senzatia ca singura grija a parlamentarilor este lupta politica impotriva lui Basescu, care pt. acest scop schimba legile dupa bunul lor plac, uitind ca acestea trebuie date pt. o tara intreaga nu pt. o persoanam fie el si presedintele ales.

Mie cel putin mi se pare o mare prostie si periculos demiterea presedintelui cu jumatate + 1 din cei ce participa la vot. Asta inseamna ca teoretic nici un presedinte nu poate sa scada sub popularitate de 50% ca poate fi imediat demis. Asta inseamna ca orice actiune nepopulara a presedintelui poate duce la demitere, chiar daca e doar temporar. Procentul ar trebui sa fie mult mai mare, pt. ca nu schimbi presedintele pt. orice nimicuri, ci asa cum spune constitutia pt. “lucruri grave”. Iar la lucruri grave se pot stringe mai multe de 50% din participantii la un referendum de demitere, fara alte probleme. Asa, teoretic, un presedinte ales cu 50% + 1 din voturi, daca ii scade un pic popularitatea poate fi demis imediat, lucru ce nu ar trebui sa se intimple decit pt. lucruri grave.

Urmaresc cu interes citeva meciuri politice:

- Iese sau nu PD de la guvernare? Parerea mea ar fi ca ar cistiga mult mai mult daca ar iesi, desi evident iar pune un pic la munca, nu lenevit in discutii la TV sau in sedintele de guvern. Daca nu ies trag simplu concluzia ca-s si ei politicieni romani.

- Ce se intimpla cu Monica Macovei? Se trage in ea din toate pozitiile si nu e nimeni pe scena politica sa-i ia sincer si direct apararea, mai ales ca acuzatiile lansate de ea sint grave iar raspunsurile celor in drept lipsesc (ignora problemele pur si simplu). Pacat.

- Ce va face Vasile Blaga cu politistii corupti de la virful MAI? Nici el nu a dat raspunsuri clare si lamuritoare, se aparara cu oameni dubiosi si comunicate de presa.

Mai sint si altele, insa acestea sint principalele lucruri ce ma intereseaza, ce privesc persoanele ce mai pot schimba cite ceva in politica romaneasca, nu trepadusi platiti sa latre. Despre latratori nici nu vorbesc, ca nu ma intereseaza.

Citesc acum reportajul din Hotnews: De ce miroase Parlamentul ca o buda desfundata. Cum de ce? Pt. ca acolo lucreaza parlamentarii .. Stati linistiti, a fost doar o gluma.

Realitatea cica e alta, una neos romaneasca - gunoiul de sub covor. Sau altfel spus, datorita mizeriei si degradarea subsolului Casei Popurului … pardon … Palatul Parlamentului. De 20 de ani nimeni nu a fost interesat de ce se intimpla in subsoluri, pina cind mirosurile de acolo au navalit in birourile luxos amenajate cu marmura si tot tacimul de deasupra.

Nu stiu de ce dar mi se pare foarte romaneasca atitudinea asta de a nu te interesa de baza lucrurilor, de fundatia pe care sint asezate altele, ci doar de suprafata si ce se vede. Subsolul in 20 de ani nu l-a vazut nimeni asa ca nu-i important pe ce-i pusa marmura de deasupra din moment ce doar aia se vede. Aparentele conteaza, iar lucrurile de la baza sint lasate sa sufere saracele, pina cind put rau de tot.

Bine, daca intrebi de ce a aparut acum aceasta stire si nu acum 5 ani de exemplu, ma gindesc ca poate cineva s-a gindit sa mai ceara niste bani (alti bani) pt. amenajarea acelui Palatoi, ce citesc ca-i considerat a 2-a cladire din lume, dupa Pentagon (o fi adevarat? nu stiu si nu stau sa verific acum, ca multe astfel de informatii trebuie verificate). Ceri intii un gramadoi de bani sa amenajezi locul, apoi vezi ca hop, subsolul a fost uitat si mai trebuie alt gramadoi, ca doar nu o sa lasam sobolanii sa umble pe sub domni senatori si deputati, sau sa-si imputa costumele de mireasma cladirii unde lucreaza (noroc ca rezultatul muncii lor nu pute).

Pe de alta parte ma mir si de subiectele ce se discuta in foarte multe locuri despre Parlament, cladirea lui si parlamentari, cum e legea recenta pt. saci pt. baliga pt. caii ce merg pe drumurile publice sau asta despre mizeria din subsului cladirii lor. Temele discutiilor cu si despre Parlament ar trebui sa fie altele mult, mai serioase: Ce se intimpla cu moralitatea de acolo? Cum se reformeaza sistemul electoral? Cum pui lupul paznic la oi si pe Felix Voiculescu seful comisiei ce sa-l ancheteze (ilegal) pe Basescu? S.a.m.d.
Haideti mai bine sa discutam despre sobolani.

Am impresia ca acesta este un subiect mult prea putin atins in discutiile romanesti. Este clar prea putin incurajat si educat in scoala iar de aici vin o gramada de neintelegeri ce vin din acest spirit sau gindire critica.

Primul lucru referitor la acest spirit critic este ca-i normal si bun, facut serios si argumentat. Sa fii critic nu-i rau asa cum de multe ori gresit sintem invatati. Lumea trebuie sa aiba pareri personale si sa si le exprime, mai ales acolo unde nu exista o singura varianta general acceptata. Si alt lucru e ca acest spirit critic trebuie educat, altfel se ajunge la diverse ciudatenii.

Cind ati contrazis ultima oara un profesor iar discutia sa discute absolut civilizat si normal? Cind ati fost incurajati sa faceti asta? Sa dau un exemplu simplu, din lumea calculatoarelor: Donald Knuth ofera $2,56 pentru fiecare eroare ce o gasiti in Arta Programarii Calculatoarelor, scrisa de el. Adica, a cauta si corecta erorile din ceea ce spune el nu numai ca-i incurajat cu multumiri ci cu cec.

Multi reduc discutia dintre profesor-elev/student sau alte astfel de relatii la dialog. Acesta e normal insa nu intotdeauna suficient, ci trebuie acceptata si critica. Aceasta nu e doar o discutie in 2 sau mai multi ci e discutie pornind de la pareri contrare, ce in final pot sau nu influenta partenerul de discutie. Adica, rezultatul discutiei critice sau contradictorii nu e sa-i schimbi parerea celuilalt ci sa-i exprimi indoielile sau parerile tale, dupa care fiecare poate sa ramina in continuare cu parerea lui.

Am vazut deseori: contrazi sau critica un roman (sau persoane needucate in spirit critic) si  urmeaza intrebarea “ma, tu ai ceva cu mine?”. E ca si cum ai da o palma sau atac la persoana, pt. ca pur si simplu multi am impresia nu au fost invatati sa discute critic sau sa accepte obiectiuni, intemeiate sau nu, sau sa faca diferenta intre om ca persoana si ideile lui. Ce s-ar intimpla daca toata lumea ar defila intr-un singur pas si ar avea o singura idee? Am vazut deja, e dezastru.

In mod gresit unii inteleg ca a critica e sa continui pina in pinzele albe sa-ti sustii parerea, neacceptind diversitatea altora. E foarte gresit, pt. ca o persoana educata va sti sa-ti spuna elegant ca are alta parere despre anume lucru la care ramine chiar dupa toata argumentatia voastra, dupa care discutia se opreste pt. ca oricum nimeni nu convinge pe nimeni. Cum spune americanul: “agree to disagree“.

Altii renunta sa-si expuna parerea personala, de multe ori chiar si atunci cind le este ceruta. Stiti ce face un om educat care iti cere o parere despre ceva iar tu nu-i raspunzi, poate pt. ca nu vrei sa-l contrazici? A doua oara nu te mai intreaba. La ce te-ar intreba daca nu dai raspuns, deloc sau necinstit?

Bine, sa nu se inteleaga ca toti strainii sint educati in spirit ceritic si romanii nu, pt. ca lucrurile sint foarte amestecate. Insa ce vreau sa spun este ca as vrea sa vad mai mult spirit si gindire critica incurajata la romani, pornid clar din scoala. Nu doar dialog, ci gindire critica, pornint de la pluritate de ideii si solutii si respect pt. parerile personale, atita timp cit nu sint imorale sau ilegale.

In ultimele zile s-a umplut internetul de imagini de executia lui Saddam Hussein. Nu a facut exceptie nici site-urile romanesti (unele), cum vad de exemplu acum un link la HotNews cu noi imagini aparute doar azi pe net.

Cred ca trebuie spus mai clar ca media serioasa internationala nu a difuzat aceste videouri sau imagini, decit ceva foarte vag, insa nu partile esentiale. Pentru foarte multa lume acest gen de imagini sint socante, desi evident multi nu le considera asa. Dupa parerea mea, acesta este un test de turnesol despre profesionalismul media.

Auzeam niste stiri cum ca principalele canale TV americane s-au inteles chiar inainte de executia lui Saddam sa nu difuzeze imagini, pentru cazul in care acesta vor apare public. Si nu au facut-o. Desigur, au fost multi cei care au postat imaginile si link-uri la video, insa media serioasa s-a abtinut sa faca asa ceva. Luati de exemplu relatarea CNN de azi despre noile imagini aparute: Video apparently showing Hussein wounds emerges. Nimic ofensiv, doar redarea discutiilor, fara imagini socante si fara nici un link la video.

Ati vazut si reactia europenilor, care au condamnat din principiu executia, chiar daca e vorba de fostul dictator irakian. Daramite sa mai difuzeze imagini de la executie … ar fi prea mult, cred.

Se vede de aici reactia publicului larg la astfel de evenimente, din care se poate vedea cu ohiul liber ca romanii sint mai violenti in general decit multe alte societati civilizate. Mai violenti in sensul de a accepta sa vada astfel de imagini socante (lasind la o parte alte comportamente, nediscutate aici). Parerea mea e ca altii nu ca sint mai “moi” sau cine stie cum, ci e doar un exercitiu de civilizatie - daca vrei sa educi o societate nu o faci cu imagini violente. Iar media serioasa incearca sa educe populatia, pe cit posibil, fiind un reper important de civilitate.

Imi puteti raspunde ca in multe tari civilizate se vind arme (US, Canada) sau vind jocuri video violente, lasind la o parte filmele. Sigur ca-i asa, insa alea intra in alta categorie, a libertatilor. Adica e una sa ai libertatea sa postezi sau sa vinzi un video violent (executia lui Saddam de exemplu), pentru unele categorii de persoane (adulti), si alta e sa difuzezi in masa astfel de imagini socante. Pur si simplu marea masa de oameni nu e interesata de imaginile violente, in urma multor ani de astfel de educatie publica.
De exemplu, eu unul nu am fost deloc interesat sa vad videourile cu executia lui Saddam. Nici nu am deschis link-urile, nici nu le-am cautat, nici nu am facut nimic, pur si simplu le-am ignorat. Nu ma intereseaza violenta, iar cind o vad prefer s-o ocolesc, daca este posibil.

Stiti de ce? Pentru ca nu poti face educatie cu violenta. Nu poti educa un copil cu bataia, nu poti face nevasta sa nu te insele batind-o, si asa mai departe. Bataia sau violenta da nastere doar unui singur lucru: mai multa violenta. Si la fel si imaginile socante, nu rezolva absolut nimic, doar creeaza senzatia celui care le priveste ca e tare si mare. Senzatii care nu au legatura cu realitatea, pentru ca abia in situatii concrete vezi taria unei persoane, nu la incurajarile in fata oglinzii sau in fata monitorului sau televizorului. Faceti un test: voi ati arata imaginile respective copilului vostru?

Mi-ar place sa vad cit mai putin in media romaneasca tot mai putine imagini socante, iar lumea in general sa realizeze ca violenta nu-i o solutie. Apropo, voi ati vazut acele imagini?

Am auzit zilele trecute un mic sondaj facut de ziaristi (cred) care intrebau lumea ce anume o sa le aduca integrarea in UE. Raspunsurile au fost banale: “mai nimic”, “nu chiar imediat ci in citiva ani de tras tare”, “calatoriile doar cu buletinul”, etc.

De fapt am impresia ca a prins tare la lume campania asta de mediatizare a calatoriilor in UE doar cu buletinul. Mi se pare un punct de vedere simplist, mediatizat din plin pentru a arata lumii de pe strada un beneficiu imediat, la indemina tuturor.

In rest se vorbeste de multe ori la modul general, de genul “o sa fie citiva ani mai rau, dar apoi o sa fie foarte bine”. Adica un fel de “Foaie verde de dudau / O sa fie si mai bine”. Si acest punct de vedere mi se pare simplificat pina la trivialitate, pentru ca nu exista nici o garantia ca o sa urmeze bine sau foarte bine dupa o anume perioada de timp. Cine garanteaza viitorul? Poate unora o sa le fie bine acum, chiar tragind foloase din sistemul vechi, altora poate le e bine imediat dupa integrare, iar altora niciodata, din pacate.

De fapt, cind se intimpla aceasta “integrare”? Sigur, o data simbolica este chiar 1 ian. 2007, insa e doar un pas inainte, pe linga multi altii ce vor trebui facuti. Planul e lung si complex, iar angajamentele Romaniei nu-s simple deloc.

Insa vad acum campanii media platite din bani guvernamentali (probabil) de educare a populatiei, lucruri ce au cam lipsit in anii anteriori. Campania cu “nu da mita” mi se pare cam prafuita si fara prea mare efect, cum imi povestea cineva despre cum a dat mita la un vames ce avea in spate un afis mare cu “nu da mita” Insa exista alte campanii ce incet-incet vor schimba populatia, chiar si cea rurala: cea cu taiatul porcului sau cota de lapte, cea cu modalitatile de lucru legal in Marea Britanie, cea cu “cere bon” si multe altele. Campaniile acestea de educare cer efort sustinut si timp, insa sint absolut esentiale pentru “integrarea” in UE, in citiva ani buni.

Sint convins ca vor aparea mult mai multi eurosceptici, chiar si pornind de la faptul ca acum nu prea sint. Odata vazute realitatile integrarii sint convins ca din pacate vor exista si lume nemultumita, ce vor incerac sa traga caruta inapoi. Toata chestia e cit de multi vor fi, nu daca vor fi sau nu. Sper ca acestia sa fie cit mai putini, iar populatii in marea ei majoritate sa gaseasca beneficii personale in integrarea in UE.

Acestea evident exista, pe linga deja mediatizatele drept de calatorie sau munca (partial deocamdata) in UE. E dreptul romanilor de a invata in orice Universitate europeana si de ai fi recunoscute studiile, cot la cot cu ceilalti studenti europeni, lucru ce va trebui sa scoata din amortire invatamintul superior romanesc ce altfel va pierde multi studenti (si implicit din calitate). E dreptul romanilor de a avea o industrie si agricultura integrata in Europa, cladita pe concurenta nu pe privilegii locale, cu reguli clare si transparente aplicabile atit europenilor cit si romanilor in egala masura. Asta nu inseamna ca altii pot veni la noi sa cumpere sau sa conduca, ci e si dreptul nostru sa mergem la altii sa facem acelasi lucru, daca sintem in stare. E dreptul romanilor de a intra intr-o societate stabila, predictibila si dezvoltata, la fel cum orice intrare intr-un club iti deschide noi perspective.

Si sint multe altele care se pot spune, dar care multe nu prea sint luate in seama cind intrebarea “ce aduce bun integrarea in UE?” se pune sub forma imediata: ce aduce ziua de miine? Mai nimic, cind e vorba de un proces impartit pe ani de zile si etape complexe, ce cer timp. Insa nu uitati un lucru, care sa-l reamintiti si altora: nu exista ziua de miine fara ziua de azi.

Buna la toata lumea.

A venit vremea pentru acest blog, unul in plus pe linga altele care le mai am deja. Nu este acesta primul si mai mult ca sigur nici ultimul, insa imi propun citeva lucruri speciale cu aceste “PoveStiri”:

• Un fel de analiza personala a diverselor evenimente politice, sociale sau de alta natura, asa cum le vad eu, nicidecum profesionista, insa cit mai obiectiva posibil;
   
• Postari mai rare, insa mai detaliate, pe diverse teme ce imi atrag mie atentia;
   
• O incercare de comunicare publica, ce desi porneste de la blog care aparent sustine monologul, e de fapt o modalitate de dialog de mare actualitate.

Nu o sa incerc deloc sa raspund la intrebarea “de ce?”, ci doar o sa spun ca pur si simplu cred ca i-a venit timpul, sper.

De ce acum? Pentru ca impresia mea e ca chiar traim vremuri interesante ce trebuie comentate si subliniate mai tare, incepid cu data de astazi: 1 ianuarie 2007. Aceasta data nu este intimplatoare pentru deschiderea acestui blog si se vrea un nou inceput pentru mine, odata cu noul inceput pentru toti romanii, intrati in UE.

Asa cum ii sta bine oricarei introduceri, aceasta trebuie sa fie scurta, asa ca o sa inchei aici prima postare, cu invitatia de a urmari postarile viitoare, mai detaliate si sper interesante.