PoveStiri de Ovidiu Crisan

Citeam acum stirea de la Hotnews despre comunicatul Ministerului Justitiei care cere scuze publice de la Reuters dupa un articol de opinie in care situatia din Romania nu-i prezentata prea roz. Se spune acolo:

In comentariul, publicat vineri de Reuters se arata ca lipsa rezultatelor in lupta impotriva coruptiei si a crimei organizate din Romania si Bulgaria ingrijoreaza oficialii de la Bruxelles. Pentru Romania erau date ca exemple negative activitatea ministrului Justitiei, Tudor Chiuariu, stagnarea dosarului lui Adrian Nastase si limitarea atributiilor Agentiei de Integritate.

Iar comunicatul MJ spune:

Referitor la stirea publicata astazi, 22 iunie 2007, pe fluxul Agentiei REUTERS semnata de Justyna Pawlak, Ministerul Justitiei considera ca stirea se bazeaza pe informatii eronate si face urmatoarele precizari […]

In consecinta, Ministerul Justitiei solicita in mod public Agentiei REUTERS rectificarea acestei stiri si prezentarea in mod obiectiv a informatiilor referitoare la lupta impotriva coruptiei. De asemenea, Ministerul Justitiei solicita Agentiei REUTERS prezentarea de scuze publice.

Mi se pare extrem de grav ca lupta anticoruptie sa se dea cu ziaristii, iar opiniile diferite sa fie atacate cu comunicate seci de presa, de genul “nu-i adevarat, nu v-ati documentat, cerem scuze”. Daca ar fi vrut sa contracareze acel articol de la Reuters ar fi trebuit sa faca o conferinta de presa cu raspunsuri directe la intrebari si situatii care sa demonstreze contrariul. Fara transparenta si corectitudine din partea oficialitatilor cum are cineva pretentia ca opiniile diferite sa fie considerate de-a dreptul delicte, numai bune de atacat? Mai crede cineva ca lupta anticoruptie din RO nu a mers citiva pasi inapoi? Eu unul cred ca situatia s-a stricat tare mult, inclusiv cu comunicate de-astea jenante.

Situatia o vad foarte simplu: a aparut un articol ce nu place, si au iesit imediat la atac, dupa principiul simplu de a reactiona imediat. Cineva crede (gresit) ca asa a rezolvat situatia si de miine cei de la Reuters isi vor da seama de greseala facuta si isi vor schimba parerea. E absolut gresita aceasta abordate nepersonalizata si oficiala, de reactie prosteasca.

Pe de alta parte, tot referitor la ziaristi, nu pot sa nu comentez reactia lui Basescu de acum citeva zile de la mare impotriva acelor ziaristi care il urmareau. Si aia este gresita, la fel ca si alte iesiri ale lui Basescu impotriva ziaristilor. Sigur ca exista o agresivitate a ziaristilor, care deseori trece de bun simt, insa asta nu da voie la atacuri impotriva lor. E de datoria lui Basescu sa-si apere viata privata sau zilele libere de relaxare, insa e doar impotriva interesului lui sa atace ziaristii care il urmaresc. La urma urmei nici la altii nu vezi vedete toata ziua pe strada dinacelasi motiv: ca-s urmarite de ziaristi. Daca vrei intimitate si viata privata atunci cind ai un statut public regulile jocului se schimba.

Parerea mea e ca Basescu e dupa felul romanilor: a invatat pe parcurs, pt. ca oricum nu erau prea multe posibilitati sa ai o experienta politica sau publica invatata de-a lungul multor ani, folosind experienta altora. Comunismul nu a dat voie la aceste experiente asa ca foarte multe au trebuit invatate din mers. De unde traditii sau mentori obisnuiti cu democratia? Insa cred ca Basescu invata repede si multe lucruri se schimba la el. De exemplu Basescu de acum nu mai e cel de acum citiva ani, iar cel din viitor ar putea rectifica greselile de genul acestora, de atacat ziaristii atunci cind nu convin. Are sanse sa se schimbe in bine (spre deosebire de altii).

A trecut 19 mai si s-a terminat cu referendumul. Rezultatele le stiti deja si nu au nevoie de foarte multe comentarii. Desi primele declaratii ale liderilor politici au fost belicoase (”victorie fara glorie”, bla-bla), lucrurile au luat o alta turnura politica dind nastere la sedinte furtunoase de partid si negocieri intense, fiecare cu fiecare.

Tare mi-e frica sa nu raminem cu un mare balon de sapun dupa politica lui Hrebenciuc: “Discutam, nu e nimic clar acum. Sa vedem” (sau ‘dimboviteana’ cum ii spun unii). De fapt asta e o mare problema: discutii sterile doar de dragul discutiilor, fara hotariri barbatesti si demisii de onoare. Adica nimic nu s-a intimplat, nimic nu s-a invatat.

De aceea eu sincer prefer oameni mai impulsivi de genul lui Basescu, chiar asa cu smuls telefonul din mina unei ziariste ca apoi sa-si ceara scuze (inclusiv pt. discutia privata care o cunoasteti voi). Cunosc destui oameni de actiune care merg exact pe principiul “mai bine iti ceri scuze decit sa ceri permisiunea”. Bineinteles ca a fost o greseala a lui Basescu, una in plus care si el le recunoaste, desi recunoasterea lor nu le fac mai putin greseli (vedeti si interviul lui din Ev. Z., ce mie unul mi-a placut foarte mult).

Sigur ca as prefera un sef de stat mai asezat si calculat, insa acesta ar avea nevoie de un alt climat in Romania si o altfel de situatie politica. In actuala situatie, cu talk-show-uri la TV urlator-exagerate nu cred ca se poate cere mai mult, pt. ca situatia din Romania nu se poate compara cu cea din Germania, si tot asa, temperamentul romanilor nu se poate compara cu cel german, fie el al cetateanului de rind sau al presedintelui (sau cancelarului). In situatia de acum, de dupa referendum, nemtii sugereaza discret solutia anticipatelor (dar nu numai ei), care in orice tara normala ar trebui sa vina imediat, nu sint insa convins ca se va intimpla si in Romania. In aceste conditii in care toti jucatorii nu respecta regulile nu putem sa-i cerem lui Basescu sa fie asezat si sobru.

Ce m-a intristat cel mai tare (si am spus-o in citeva locuri dind nastere la o gramada de comentarii) e neparticiparea la referendum. Foarte multi pur si simplu aleg sa nu participe crezind gresit ca democratie inseamna si optiunea de a nu merge la vot. Nu-i adevarat: democratia presupune participare si actiune, in care cetateanului pus sa aleaga intre A sau B decide sa-si exercite dreptul. Unii gresit spun ca-i dreptul lor sa nu participe. Asa-i, insa acestia uita ca in majoritatea tarilor de pe glob sau majoritatea populatiei nu au acest drept elementar: sa aleaga liber. Democratia are nevoie de sprijin si participare, fara de care nu-i democratie. E un drep cistigat, ce trebuie sustinut continuu, nu un drept apriori.

Ce spuneti de un manager care e pus in situatia sa aleaga intre A sau B si nu alege pt. ca nu-i plac optiunile? Ala e dat afara imediat. Situatia lui poate presupune sa aleaga, nu sa propuna alte solutii. E de ales intre A sau B, aia trebuie sa faca. Altfel pur si simplu nu i se mai cere parerea sau schimbat cu altcineva caruia nu-i e frica sa analizeze situatia si sa ia o decizie, nefiind o solutie aminarea luarii deciziei sau delegarea de responsabilitati.

Bineinteles ca pe cetateni nu poti sa-i dai afara sau sa le iei acest drept, insa eu unul am invatat de mult ca atunci cind ti se cere parerea trebuie s-o spui. Altfel nu ti se mai cere pur si simplu.

Foarte multi comenteaza simplu ca oricum toti fura, ca e inutil sa voteze, ca pensia e prea mica, si alte mii de non-motive, cind de fapt treaba e asta: alege intre A sau B. Sigur, nicaieri nu-i participare de 100% la un referendum sau vot, sau multe alte actiuni civice ce le presupune o societate democratica, insa oricum m-as astepta ca spiritul civic sa fie ceva mai puternic in Romania, lumea sa inteleaga ca salariul nu vine de la presedinte sau guvern, iar ca sa-ti fie tie bine depinde doar de tine, pe cind sa ne fie la toti bine depinde de fiecare dintre noi si participarea la actiunile publice.

Sint si eu curios ce se va schimba dupa acest referendum. Nu am sperante prea mari cu acesti lideri politici pt. ca deja au dat dovada ca nu-s in stare sa se schimbe si nu au de gind absolut deloc sa isi faca macar autocritica dupa un esec rasunator, daramite sa-si dea demisia de onoare. Ma astept ca in continuare lucrurile sa mearga cam tot asa, fiind posibile lucruri mai interesante doar daca unii lideri parasesc posturile lor. Altfel, aceleasi personaje, aceleasi actiuni si mentalitati, aceleasi rezultate previzibile.

Citesc acum in Cotidianul cum ca a murit Octavian Paler. Gasiti acolo ultimul editorial, o biografie si link catre interviul tot din Cotidianul: Opt decenii de Paler.

Din toate acestea puteti sa va faceti o cit de cit imagine despre cine a fost si ce a scris. Stiu ca sint destui carora le-a placut Paler, insa eu nu ma numar printre fanii lui. Pur si simplu nu imi inspira incredere persoane verificate de Partid incit sa le poata trimite in strainatate ca si corespondenti externi, basca sa se si intoarca, cum a fost Paler la Roma. Iar apoi sa ajunga si directorul TVR, care imi imaginez ca erau persoane loiale Partidului (nu ajungea oricine in astfel de pozitii), fara nevoie de alte dovezi.

Apoi imaginea mi-a fost intarita de editorialele lui care pur si simplu nu erau pe gustul meu. Sa iau citeva citate din ultimul:

…sa-l auzi pe pedistul Radu Berceanu facind insistent la televizor, pentru a-i trage o limba lui Basescu …

Retorica de care face uz acum Basescu: acuzarea intregii clase politice, „mesianizarea“ sa, cu un tot mai pronuntat iz fascistoid, aminteste de cea care a dus la ascensiunea extremei drepte in Romania interbelica.

…Traian Basescu ameninta sa devina un pericol mult mai mare decit a fost pina acum.

“Trage o limba”, “mesianizare”, “iz fascistoid”, bla-bla, pur si simplu nu-s de mine, pt. ca eu nu inghit asa ceva. Treaba lui ce credea, insa pe mine nu ma gaseste de aceeasi parte a baricadei.

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Va recomand in schimb excelentul editorial al lui Gabriel Liiceanu Tara mea. De ce “ma bag”?

Nu pot sa nu constat pasii inapoi pe care i-a facut Romania in ultimele zile. Unii vor zice ca nu-i asa, ca-s pasi inainte din moment ce suspendarea lui Basescu s-a facut prin vot democratic, ca expresie a liberatii parlamentarilor alesi de romani.

E destul sa vedeti titlurile articolelor straine despre aceasta suspendare si evaluarea lor a intregii situatii sa vedeti ca situatia e puturoasa rau. Au scris ziare prestigioase despre asta, de la Washington Post, Wall Street Journal, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Associated Press, si multi altii. Cel mai bine vezi cum e relatata o situatia de privitori din afara ei, care sa nu ne amagim ca nu cunosc situatia sau nu o evalueaza bine. Iar din afara treaba nu-i deloc asa cum e prezentata inauntru, de atita falsi ‘analisti politici’ si ziaristi cumparati.

Cel mai grav insa mi s-a parut interviul Monicai Macovei intr-un ziar olandez in care zicea “Ma gindesc sa plec din tara“. Acolo s-a ajuns, ca cel mai reprezentativ ministru roman, cu contributii esentiale la integrarea Romaniei in UE sa se gindeasca sa plece din tara.

Este la fel de grav de vazut incercarile disperate de a schimba legile pe ultima suta de metri, chiar in campania pt. referendum, pt. a-l opri pe Basescu, evident fortind aceste legi si constitutia. Se vede rautatea si disperarea cu ochiul liber.

Sincer eu sint dezamagit de comportamentul romanilor in general, pt. care pt. foarte multi aceste lucruri nu sint decit jocuri politice neinteresante si care nu-i privesc sau nu se implica. Vremurile sint tulburi, iar astea nu pot sa nu afecteze economia sau credibilitatea pe termen mai lung, lucruri ce in final ajung sa-i afecteze direct, la veniturile personale. Insa de regula lumea vede doar solutiile imediate, nu cauzele de la radacina raului, cauze ce tin Romania pe loc, daca nu cumva da si inapoi. Iar solutiile pe termen lung sint participarea la viata publica, luat atitudine, informat corect, lucrat cinstit, asteptari realiste, s.a.m.d. Lumea se intreaba simplu: de ce nu-i bine in Romania? Cind va fi bine? Cind solutiile pe termen lung vor fi implementate.
Am vazut pe pielea mea citi oameni simpli sint manipulati de mass-media romaneasca si sustin masuri abuzive, fara sa-si dea seama de asta, crezind ca sustin o cauza buna cind de fapt nu-i asa. Asta ma ingrijoreaza cel mai tare: ca mult prea multi oameni nu-si dau seama de asta, in final rezultind o societate usor de manipulat, dezinteresata, exact dupa bunul plac si asemanarea politicienilor ce conduc tara. Au constat si altii ca metehnele comuniste au ramas ading infipte in mintea multor romani, ce nu au invatat deloc sa gindeasca liber. Asta e foarte grav, nu doar faptul ca sefii PNL + PSD + PC + PRM + UDMR s-au inteles sa-l suspende abuziv pe Basescu.

Si la fel de grav e ca citesc articole despre alte tari din Europa de Est care se confrunta si ele cu probleme similare. Evident exista un risc de zona si mentalitate est europeana, in care se pot intimpla chiar in afara Romaniei lucruri ce pot afecta si tara noastra.

Citesc si despre tot felul de semnale cum ca aceasta criza va fi ok daca va fi depasita rapid. Insa ma intreb cum se va ajunge la normalitate? E aproape clar ca Basescu va reveni, iar Parlamentul va fi acelasi. Nici unii nici altii nu au puterea de a-i schimba pe ceilalti, asa ca e normal ca criza sa continue din acelasi punct dinainte de suspendare. Pt. mine e clar ca nu exista solutie rapida, decit daca era o situatie de ‘ori-ori’: ori Basescu pleaca ori Parlamentul pleaca. Insa legile si constitutia fiind asa cum sint nu se poate decit ca criza sa continue, neexistind dupa mine solutii rapide.
Din pacate cred ca mai trebuie sa asteptam citiva ani buni pina sa ajungem la o minima normalitate.

Citea acum editorialul din Ev. Zilei, Sansa democratilor, ce ma face sa spun citeva cuvinte despre aceste lucruri. Lucrurile sint foarte discutabile si exista multe alte alternative dupa parerea mea.

Prima chestie e ca orice partid ar trebui sa fie orientat catre electorat, in fata caruia trebuie sa dea bine si de care sa nu se arate fricos, nu sa se umfle in fata camerelor de luat vederi doar. Asta inseamna ca strategia care o vad eu pt. PD trebuie sa fie clar bazata pe electorat: lor li se adreseaza, de acolo asteapta ajutor, nu de la alte aliante sau intelegeri politice.

Iar pt. asta trebuie aplicata o strategie clara, simpla, directa si sincera. O chestie importanta care as face-o eu e sa discuti politica propunind nume de oameni, nu doar strategii si teorii politice. Oamenii retin nume, cine sint politicienii si ce au facut ei in trecut mai ales ca au fost odata pe la guvernare (daca nu de 2 ori unii) si lumea stie destui dintre ei. Pt. aceasta, as face orice sa o am in echipa pe Monica Macovei iar mesajul electoral sa spuna asa: “votati-o pe Monica Macovei inapoi la Justitie”. Nu trebuie strategii despre care sa vorbesti pt. justitie in campania electorala ci doar spus simplu si clar numele propus acolo, care in mintea multora conteaza mult mai mult decit discursuri plicticoase sau policianiste, “vom face … vom drege …”. Asta inseamna si dat credit si mina libera pt. Monica Macovei la Justitie, fie ca place fie ca nu unor democrati sau altora.

In editorial se spune “PD-ul trebuie sa-si faca o strategie clara, pentru ca nu se mai pot piti la greu in spatele lui Basescu si sa astepte ca niste prichindei ce spune taticul“. Eu as face chiar pe dos si as propune un mesaj electoral simplu “votati partidul ce il sprijina si colaboreaza cel mai bine cu Basescu”. Cheia aici e “colaboreaza”, nu “subordonat”, pt. ca explicat bine lumea va intelege ca partidul formeaza guvernul care e altceva decit presedintia si fiecare e raspunzator pt. actiunile lui, nu a altora. Eu as spune mult mai clar ceva de genul “aveti incredere in Basescu sa schimbe clasa politica romaneasca? Atunci aveti incredere in cine are el cel mai mare incredere si sa colaboreze bine impreuna pt. asta”. Fara putere din partea cetatenilor nu se poate face nimic, iar aliantele e clar ca oriunde sint slabe.

Si cu asta ajungem la cel mai important punct. Se spune in editorial  “Toti analistii sunt de acord ca nicio formatiune politica nu va depasi la urmatoarele alegeri 50%“. Mentalitate de loseri, nu ma mir. Ca sa cistigi alegerile cu majoritate trebuie in primul rind sa-ti propui  sa cistigi alegerile, cu mai mult de 50%. Ala e scopul politicienilor sau partidelor serioase, nu doar sa ajunga la ciolan printr-o intelegere politica. Eu daca as fi in locul celor de la PD as incepe de miine sa spun “ne propunem sa cistigam singuri majoritatea”. Si asta sa fie planul.  In politica orice e posibil si exista destule surprize, insa niciodata nu poate cistiga cineva care nici nu si-a luat bilet la loterie sau renunta din start gindindu-se ca nu are nici o sansa. Sanse oricind exista pt. ca votul sta in mina oamenilor, iar un plan sincer si direct poate schimba multe.

Sigur pt. ca astea sa se intimple trebuie echipa serioasa, hotarita, cu plan indraznet pus la cale ce sa fie executat bine. Acum ca sint in opozitie pot sa lucreze pe fata la planul lor electoral, mai ales ca alternative nu prea sint.

In rest nu pot sa nu constat miscarea excelenta a lui Basescu ce a pus in incurcatura intelegerile de culise pt. demiterea lui cu un simplu interviu. Asta dovedeste ca planurile subrede pot si atacate cu un pic de inteligenta iar energia adversarului transformata in avantajul tau, ca la arte martiale.

E interesant de urmarit viata politica romaneasca pt. ca e foarte dinamica si deschisa tuturor posibilitatilor, desi prea tulbure pt. multi.

Am citit acum un articol mai vechi (din 2000) a lui George Soros despre experienta lui ruseasca si oligarhii rusi din momentul cind a vrut sa investeasca in Rusia, in special Boris Berezovsky: George Soros, Berezovsky. Putin. West. Bitter Thoughts with Faith in Russia. Bine, stiu si eu ca Soros este el insusi un personaj controversat pe care unii il considera vinovat de toate relele de pe pamint, insa dupa parerea mea influenta lui este una pozitiva.

Insa nu despre Soros vreau sa vorbesc ci despre oligarhii rusi asa cum ii descrie Soros din cum i-a cunoscut direct, investind in Rusia.  Descrierile de acest gen mi se par obiective, pt. ca persoane de calibrul lui Soros nu pot fi influentate sau cumparate, spunind direct ce are de spus, asa cum vede el lucrurile.

Descrierile de scenariu de film mafiot nu sint deloc incurajatoare. Atmosfera ruseasca nu cred ca-i una optimista si deschisa pt. mediul de afaceri, ca sa spun mai elegant fara sa repet lucrurile descrise in articol.

Pentru cine citeste un pic vede ca mare parte din oligarhia rusa de acum citiva ani s-a legat direct de familia lui Boris Yeltsin si mai nou Vladimir Putin. Pentru alte detalii picante pentru cei interesati va recomand paginile de la Wikipedia despre Boris Berezovsky, Roman Abramovich, Mikhail Khodorkovsky sau altii.

Toti isi datoreaza banii relatiilor dubioase cu lumea politica, in special seful cel mare din vremea cind au facut banii, fie ca-i vorba de Yeltsin, Putin sau altii. Relatiile apoi evolueaza foarte spectaculos, de regula, ori fug in strainatate, ori ajung la inchisoare, ori pupa mina noului pasa. Vedeti si voi ca cei mai multi au fost oameni simpli, alesi pe sprinceana pt. diverse privatizari dubioase. Adica, era clar ca nu exista in Rusia o clasa de bogati ce sa poata cumpara pe bani diverse intreprinderi privatizate de stat, asa ca au luat pe niste colaboratori ai acelor politicieni si i-au facut miliardari peste noapte.

Recunoasteti modelul incercat si in RO: metoda MEBO de dat actiuni la conducere si salariati (ce ajung in final tot la conducere), sau privatizari cu dedicatie, sau multe altele ce s-au intimplat in RO. Un fel de “decit sa vindem strainilor pe bani cash mai bine facem oligarhii nostri”. Daca s-a sperat ca oligarhii vor deveni cetateni cinstiti peste noapte si filantropi multi s-au inselat. Multi oligarhi nu fac decit sa se lupte intre ei sau sa corupa mai tare mediul in care se invirt. Sper ca Romania sa nu ajunga acolo si sa avem un mediu de afaceri sanatos, bazat pe relatii comerciale si ale economiei deschise.

Cu totul pe alta tema: intrebarea de astazi, ce face toti banii, spusa de Franco Frattini: “Cine-i dl. Voiculescu?”. Chiar asa, cine-i dl. Voiculescu? Un alt oligarh.

Citesc acum reportajul din Hotnews: De ce miroase Parlamentul ca o buda desfundata. Cum de ce? Pt. ca acolo lucreaza parlamentarii .. Stati linistiti, a fost doar o gluma.

Realitatea cica e alta, una neos romaneasca - gunoiul de sub covor. Sau altfel spus, datorita mizeriei si degradarea subsolului Casei Popurului … pardon … Palatul Parlamentului. De 20 de ani nimeni nu a fost interesat de ce se intimpla in subsoluri, pina cind mirosurile de acolo au navalit in birourile luxos amenajate cu marmura si tot tacimul de deasupra.

Nu stiu de ce dar mi se pare foarte romaneasca atitudinea asta de a nu te interesa de baza lucrurilor, de fundatia pe care sint asezate altele, ci doar de suprafata si ce se vede. Subsolul in 20 de ani nu l-a vazut nimeni asa ca nu-i important pe ce-i pusa marmura de deasupra din moment ce doar aia se vede. Aparentele conteaza, iar lucrurile de la baza sint lasate sa sufere saracele, pina cind put rau de tot.

Bine, daca intrebi de ce a aparut acum aceasta stire si nu acum 5 ani de exemplu, ma gindesc ca poate cineva s-a gindit sa mai ceara niste bani (alti bani) pt. amenajarea acelui Palatoi, ce citesc ca-i considerat a 2-a cladire din lume, dupa Pentagon (o fi adevarat? nu stiu si nu stau sa verific acum, ca multe astfel de informatii trebuie verificate). Ceri intii un gramadoi de bani sa amenajezi locul, apoi vezi ca hop, subsolul a fost uitat si mai trebuie alt gramadoi, ca doar nu o sa lasam sobolanii sa umble pe sub domni senatori si deputati, sau sa-si imputa costumele de mireasma cladirii unde lucreaza (noroc ca rezultatul muncii lor nu pute).

Pe de alta parte ma mir si de subiectele ce se discuta in foarte multe locuri despre Parlament, cladirea lui si parlamentari, cum e legea recenta pt. saci pt. baliga pt. caii ce merg pe drumurile publice sau asta despre mizeria din subsului cladirii lor. Temele discutiilor cu si despre Parlament ar trebui sa fie altele mult, mai serioase: Ce se intimpla cu moralitatea de acolo? Cum se reformeaza sistemul electoral? Cum pui lupul paznic la oi si pe Felix Voiculescu seful comisiei ce sa-l ancheteze (ilegal) pe Basescu? S.a.m.d.
Haideti mai bine sa discutam despre sobolani.

In ultimele zile s-a umplut internetul de imagini de executia lui Saddam Hussein. Nu a facut exceptie nici site-urile romanesti (unele), cum vad de exemplu acum un link la HotNews cu noi imagini aparute doar azi pe net.

Cred ca trebuie spus mai clar ca media serioasa internationala nu a difuzat aceste videouri sau imagini, decit ceva foarte vag, insa nu partile esentiale. Pentru foarte multa lume acest gen de imagini sint socante, desi evident multi nu le considera asa. Dupa parerea mea, acesta este un test de turnesol despre profesionalismul media.

Auzeam niste stiri cum ca principalele canale TV americane s-au inteles chiar inainte de executia lui Saddam sa nu difuzeze imagini, pentru cazul in care acesta vor apare public. Si nu au facut-o. Desigur, au fost multi cei care au postat imaginile si link-uri la video, insa media serioasa s-a abtinut sa faca asa ceva. Luati de exemplu relatarea CNN de azi despre noile imagini aparute: Video apparently showing Hussein wounds emerges. Nimic ofensiv, doar redarea discutiilor, fara imagini socante si fara nici un link la video.

Ati vazut si reactia europenilor, care au condamnat din principiu executia, chiar daca e vorba de fostul dictator irakian. Daramite sa mai difuzeze imagini de la executie … ar fi prea mult, cred.

Se vede de aici reactia publicului larg la astfel de evenimente, din care se poate vedea cu ohiul liber ca romanii sint mai violenti in general decit multe alte societati civilizate. Mai violenti in sensul de a accepta sa vada astfel de imagini socante (lasind la o parte alte comportamente, nediscutate aici). Parerea mea e ca altii nu ca sint mai “moi” sau cine stie cum, ci e doar un exercitiu de civilizatie - daca vrei sa educi o societate nu o faci cu imagini violente. Iar media serioasa incearca sa educe populatia, pe cit posibil, fiind un reper important de civilitate.

Imi puteti raspunde ca in multe tari civilizate se vind arme (US, Canada) sau vind jocuri video violente, lasind la o parte filmele. Sigur ca-i asa, insa alea intra in alta categorie, a libertatilor. Adica e una sa ai libertatea sa postezi sau sa vinzi un video violent (executia lui Saddam de exemplu), pentru unele categorii de persoane (adulti), si alta e sa difuzezi in masa astfel de imagini socante. Pur si simplu marea masa de oameni nu e interesata de imaginile violente, in urma multor ani de astfel de educatie publica.
De exemplu, eu unul nu am fost deloc interesat sa vad videourile cu executia lui Saddam. Nici nu am deschis link-urile, nici nu le-am cautat, nici nu am facut nimic, pur si simplu le-am ignorat. Nu ma intereseaza violenta, iar cind o vad prefer s-o ocolesc, daca este posibil.

Stiti de ce? Pentru ca nu poti face educatie cu violenta. Nu poti educa un copil cu bataia, nu poti face nevasta sa nu te insele batind-o, si asa mai departe. Bataia sau violenta da nastere doar unui singur lucru: mai multa violenta. Si la fel si imaginile socante, nu rezolva absolut nimic, doar creeaza senzatia celui care le priveste ca e tare si mare. Senzatii care nu au legatura cu realitatea, pentru ca abia in situatii concrete vezi taria unei persoane, nu la incurajarile in fata oglinzii sau in fata monitorului sau televizorului. Faceti un test: voi ati arata imaginile respective copilului vostru?

Mi-ar place sa vad cit mai putin in media romaneasca tot mai putine imagini socante, iar lumea in general sa realizeze ca violenta nu-i o solutie. Apropo, voi ati vazut acele imagini?