Spiritul critic
Am impresia ca acesta este un subiect mult prea putin atins in discutiile romanesti. Este clar prea putin incurajat si educat in scoala iar de aici vin o gramada de neintelegeri ce vin din acest spirit sau gindire critica.
Primul lucru referitor la acest spirit critic este ca-i normal si bun, facut serios si argumentat. Sa fii critic nu-i rau asa cum de multe ori gresit sintem invatati. Lumea trebuie sa aiba pareri personale si sa si le exprime, mai ales acolo unde nu exista o singura varianta general acceptata. Si alt lucru e ca acest spirit critic trebuie educat, altfel se ajunge la diverse ciudatenii.
Cind ati contrazis ultima oara un profesor iar discutia sa discute absolut civilizat si normal? Cind ati fost incurajati sa faceti asta? Sa dau un exemplu simplu, din lumea calculatoarelor: Donald Knuth ofera $2,56 pentru fiecare eroare ce o gasiti in Arta Programarii Calculatoarelor, scrisa de el. Adica, a cauta si corecta erorile din ceea ce spune el nu numai ca-i incurajat cu multumiri ci cu cec.
Multi reduc discutia dintre profesor-elev/student sau alte astfel de relatii la dialog. Acesta e normal insa nu intotdeauna suficient, ci trebuie acceptata si critica. Aceasta nu e doar o discutie in 2 sau mai multi ci e discutie pornind de la pareri contrare, ce in final pot sau nu influenta partenerul de discutie. Adica, rezultatul discutiei critice sau contradictorii nu e sa-i schimbi parerea celuilalt ci sa-i exprimi indoielile sau parerile tale, dupa care fiecare poate sa ramina in continuare cu parerea lui.
Am vazut deseori: contrazi sau critica un roman (sau persoane needucate in spirit critic) si urmeaza intrebarea “ma, tu ai ceva cu mine?”. E ca si cum ai da o palma sau atac la persoana, pt. ca pur si simplu multi am impresia nu au fost invatati sa discute critic sau sa accepte obiectiuni, intemeiate sau nu, sau sa faca diferenta intre om ca persoana si ideile lui. Ce s-ar intimpla daca toata lumea ar defila intr-un singur pas si ar avea o singura idee? Am vazut deja, e dezastru.
In mod gresit unii inteleg ca a critica e sa continui pina in pinzele albe sa-ti sustii parerea, neacceptind diversitatea altora. E foarte gresit, pt. ca o persoana educata va sti sa-ti spuna elegant ca are alta parere despre anume lucru la care ramine chiar dupa toata argumentatia voastra, dupa care discutia se opreste pt. ca oricum nimeni nu convinge pe nimeni. Cum spune americanul: “agree to disagree“.
Altii renunta sa-si expuna parerea personala, de multe ori chiar si atunci cind le este ceruta. Stiti ce face un om educat care iti cere o parere despre ceva iar tu nu-i raspunzi, poate pt. ca nu vrei sa-l contrazici? A doua oara nu te mai intreaba. La ce te-ar intreba daca nu dai raspuns, deloc sau necinstit?
Bine, sa nu se inteleaga ca toti strainii sint educati in spirit ceritic si romanii nu, pt. ca lucrurile sint foarte amestecate. Insa ce vreau sa spun este ca as vrea sa vad mai mult spirit si gindire critica incurajata la romani, pornid clar din scoala. Nu doar dialog, ci gindire critica, pornint de la pluritate de ideii si solutii si respect pt. parerile personale, atita timp cit nu sint imorale sau ilegale.