PoveStiri de Ovidiu Crisan

Citeam acum stirea de la Hotnews despre comunicatul Ministerului Justitiei care cere scuze publice de la Reuters dupa un articol de opinie in care situatia din Romania nu-i prezentata prea roz. Se spune acolo:

In comentariul, publicat vineri de Reuters se arata ca lipsa rezultatelor in lupta impotriva coruptiei si a crimei organizate din Romania si Bulgaria ingrijoreaza oficialii de la Bruxelles. Pentru Romania erau date ca exemple negative activitatea ministrului Justitiei, Tudor Chiuariu, stagnarea dosarului lui Adrian Nastase si limitarea atributiilor Agentiei de Integritate.

Iar comunicatul MJ spune:

Referitor la stirea publicata astazi, 22 iunie 2007, pe fluxul Agentiei REUTERS semnata de Justyna Pawlak, Ministerul Justitiei considera ca stirea se bazeaza pe informatii eronate si face urmatoarele precizari […]

In consecinta, Ministerul Justitiei solicita in mod public Agentiei REUTERS rectificarea acestei stiri si prezentarea in mod obiectiv a informatiilor referitoare la lupta impotriva coruptiei. De asemenea, Ministerul Justitiei solicita Agentiei REUTERS prezentarea de scuze publice.

Mi se pare extrem de grav ca lupta anticoruptie sa se dea cu ziaristii, iar opiniile diferite sa fie atacate cu comunicate seci de presa, de genul “nu-i adevarat, nu v-ati documentat, cerem scuze”. Daca ar fi vrut sa contracareze acel articol de la Reuters ar fi trebuit sa faca o conferinta de presa cu raspunsuri directe la intrebari si situatii care sa demonstreze contrariul. Fara transparenta si corectitudine din partea oficialitatilor cum are cineva pretentia ca opiniile diferite sa fie considerate de-a dreptul delicte, numai bune de atacat? Mai crede cineva ca lupta anticoruptie din RO nu a mers citiva pasi inapoi? Eu unul cred ca situatia s-a stricat tare mult, inclusiv cu comunicate de-astea jenante.

Situatia o vad foarte simplu: a aparut un articol ce nu place, si au iesit imediat la atac, dupa principiul simplu de a reactiona imediat. Cineva crede (gresit) ca asa a rezolvat situatia si de miine cei de la Reuters isi vor da seama de greseala facuta si isi vor schimba parerea. E absolut gresita aceasta abordate nepersonalizata si oficiala, de reactie prosteasca.

Pe de alta parte, tot referitor la ziaristi, nu pot sa nu comentez reactia lui Basescu de acum citeva zile de la mare impotriva acelor ziaristi care il urmareau. Si aia este gresita, la fel ca si alte iesiri ale lui Basescu impotriva ziaristilor. Sigur ca exista o agresivitate a ziaristilor, care deseori trece de bun simt, insa asta nu da voie la atacuri impotriva lor. E de datoria lui Basescu sa-si apere viata privata sau zilele libere de relaxare, insa e doar impotriva interesului lui sa atace ziaristii care il urmaresc. La urma urmei nici la altii nu vezi vedete toata ziua pe strada dinacelasi motiv: ca-s urmarite de ziaristi. Daca vrei intimitate si viata privata atunci cind ai un statut public regulile jocului se schimba.

Parerea mea e ca Basescu e dupa felul romanilor: a invatat pe parcurs, pt. ca oricum nu erau prea multe posibilitati sa ai o experienta politica sau publica invatata de-a lungul multor ani, folosind experienta altora. Comunismul nu a dat voie la aceste experiente asa ca foarte multe au trebuit invatate din mers. De unde traditii sau mentori obisnuiti cu democratia? Insa cred ca Basescu invata repede si multe lucruri se schimba la el. De exemplu Basescu de acum nu mai e cel de acum citiva ani, iar cel din viitor ar putea rectifica greselile de genul acestora, de atacat ziaristii atunci cind nu convin. Are sanse sa se schimbe in bine (spre deosebire de altii).

A trecut 19 mai si s-a terminat cu referendumul. Rezultatele le stiti deja si nu au nevoie de foarte multe comentarii. Desi primele declaratii ale liderilor politici au fost belicoase (”victorie fara glorie”, bla-bla), lucrurile au luat o alta turnura politica dind nastere la sedinte furtunoase de partid si negocieri intense, fiecare cu fiecare.

Tare mi-e frica sa nu raminem cu un mare balon de sapun dupa politica lui Hrebenciuc: “Discutam, nu e nimic clar acum. Sa vedem” (sau ‘dimboviteana’ cum ii spun unii). De fapt asta e o mare problema: discutii sterile doar de dragul discutiilor, fara hotariri barbatesti si demisii de onoare. Adica nimic nu s-a intimplat, nimic nu s-a invatat.

De aceea eu sincer prefer oameni mai impulsivi de genul lui Basescu, chiar asa cu smuls telefonul din mina unei ziariste ca apoi sa-si ceara scuze (inclusiv pt. discutia privata care o cunoasteti voi). Cunosc destui oameni de actiune care merg exact pe principiul “mai bine iti ceri scuze decit sa ceri permisiunea”. Bineinteles ca a fost o greseala a lui Basescu, una in plus care si el le recunoaste, desi recunoasterea lor nu le fac mai putin greseli (vedeti si interviul lui din Ev. Z., ce mie unul mi-a placut foarte mult).

Sigur ca as prefera un sef de stat mai asezat si calculat, insa acesta ar avea nevoie de un alt climat in Romania si o altfel de situatie politica. In actuala situatie, cu talk-show-uri la TV urlator-exagerate nu cred ca se poate cere mai mult, pt. ca situatia din Romania nu se poate compara cu cea din Germania, si tot asa, temperamentul romanilor nu se poate compara cu cel german, fie el al cetateanului de rind sau al presedintelui (sau cancelarului). In situatia de acum, de dupa referendum, nemtii sugereaza discret solutia anticipatelor (dar nu numai ei), care in orice tara normala ar trebui sa vina imediat, nu sint insa convins ca se va intimpla si in Romania. In aceste conditii in care toti jucatorii nu respecta regulile nu putem sa-i cerem lui Basescu sa fie asezat si sobru.

Ce m-a intristat cel mai tare (si am spus-o in citeva locuri dind nastere la o gramada de comentarii) e neparticiparea la referendum. Foarte multi pur si simplu aleg sa nu participe crezind gresit ca democratie inseamna si optiunea de a nu merge la vot. Nu-i adevarat: democratia presupune participare si actiune, in care cetateanului pus sa aleaga intre A sau B decide sa-si exercite dreptul. Unii gresit spun ca-i dreptul lor sa nu participe. Asa-i, insa acestia uita ca in majoritatea tarilor de pe glob sau majoritatea populatiei nu au acest drept elementar: sa aleaga liber. Democratia are nevoie de sprijin si participare, fara de care nu-i democratie. E un drep cistigat, ce trebuie sustinut continuu, nu un drept apriori.

Ce spuneti de un manager care e pus in situatia sa aleaga intre A sau B si nu alege pt. ca nu-i plac optiunile? Ala e dat afara imediat. Situatia lui poate presupune sa aleaga, nu sa propuna alte solutii. E de ales intre A sau B, aia trebuie sa faca. Altfel pur si simplu nu i se mai cere parerea sau schimbat cu altcineva caruia nu-i e frica sa analizeze situatia si sa ia o decizie, nefiind o solutie aminarea luarii deciziei sau delegarea de responsabilitati.

Bineinteles ca pe cetateni nu poti sa-i dai afara sau sa le iei acest drept, insa eu unul am invatat de mult ca atunci cind ti se cere parerea trebuie s-o spui. Altfel nu ti se mai cere pur si simplu.

Foarte multi comenteaza simplu ca oricum toti fura, ca e inutil sa voteze, ca pensia e prea mica, si alte mii de non-motive, cind de fapt treaba e asta: alege intre A sau B. Sigur, nicaieri nu-i participare de 100% la un referendum sau vot, sau multe alte actiuni civice ce le presupune o societate democratica, insa oricum m-as astepta ca spiritul civic sa fie ceva mai puternic in Romania, lumea sa inteleaga ca salariul nu vine de la presedinte sau guvern, iar ca sa-ti fie tie bine depinde doar de tine, pe cind sa ne fie la toti bine depinde de fiecare dintre noi si participarea la actiunile publice.

Sint si eu curios ce se va schimba dupa acest referendum. Nu am sperante prea mari cu acesti lideri politici pt. ca deja au dat dovada ca nu-s in stare sa se schimbe si nu au de gind absolut deloc sa isi faca macar autocritica dupa un esec rasunator, daramite sa-si dea demisia de onoare. Ma astept ca in continuare lucrurile sa mearga cam tot asa, fiind posibile lucruri mai interesante doar daca unii lideri parasesc posturile lor. Altfel, aceleasi personaje, aceleasi actiuni si mentalitati, aceleasi rezultate previzibile.

Citesc acum in Cotidianul cum ca a murit Octavian Paler. Gasiti acolo ultimul editorial, o biografie si link catre interviul tot din Cotidianul: Opt decenii de Paler.

Din toate acestea puteti sa va faceti o cit de cit imagine despre cine a fost si ce a scris. Stiu ca sint destui carora le-a placut Paler, insa eu nu ma numar printre fanii lui. Pur si simplu nu imi inspira incredere persoane verificate de Partid incit sa le poata trimite in strainatate ca si corespondenti externi, basca sa se si intoarca, cum a fost Paler la Roma. Iar apoi sa ajunga si directorul TVR, care imi imaginez ca erau persoane loiale Partidului (nu ajungea oricine in astfel de pozitii), fara nevoie de alte dovezi.

Apoi imaginea mi-a fost intarita de editorialele lui care pur si simplu nu erau pe gustul meu. Sa iau citeva citate din ultimul:

…sa-l auzi pe pedistul Radu Berceanu facind insistent la televizor, pentru a-i trage o limba lui Basescu …

Retorica de care face uz acum Basescu: acuzarea intregii clase politice, „mesianizarea“ sa, cu un tot mai pronuntat iz fascistoid, aminteste de cea care a dus la ascensiunea extremei drepte in Romania interbelica.

…Traian Basescu ameninta sa devina un pericol mult mai mare decit a fost pina acum.

“Trage o limba”, “mesianizare”, “iz fascistoid”, bla-bla, pur si simplu nu-s de mine, pt. ca eu nu inghit asa ceva. Treaba lui ce credea, insa pe mine nu ma gaseste de aceeasi parte a baricadei.

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Va recomand in schimb excelentul editorial al lui Gabriel Liiceanu Tara mea. De ce “ma bag”?

Cine spune ca actuala situatie din Romania nu afecteaza si politica externa? O afecteaza si inca foarte tare, desi unii nu recunosc sau tac diplomatic, mult mai mult decit articole in ziare straine.

A recunoscut-o si un membru PNL ambasador in Danemarca, Teodor Paleologu, acum citeva zile cind spunea ca toti (se) intreaba de situatia romaneasca. Zilele astea a fost micul incident cu stirea de mutarea intilnirii NATO de anul viitor din Romania in Portugalia, ghiciti de ce. Citeam acum confirmarea de sus, de la Ministrul Afacerilor Externe, Adrian Cioroianu, care spune:

Principalul sprijin in toata aceasta perioada au fost Statele Unite, care au condus la acest consens.

Adica probleme au fost, incit sa fie nevoie de sprijin pt. confirmarea intilnirii al Bucuresti.

Sau alta la fel de recenta: Vacaroiu cere aprobarea Parlamentului pentru stationarea fortelor SUA in Romania. Orice astfel de rediscutare si eventual aminare sau nesiguranta poate afecta grav relatia cu SUA, ajutind in schimb relatia cu Rusia. Ce ar mai fi de discutat si apropobat in Parlament odata ce asta s-a intimplat deja (in alta parte, insa tot oficial)? De la fostii comunisti ce ne conduc acum ce pot sa ma astept decit o relatie mai apropiata cu rusii, si o racire a relatiilor occidentale?
Vedeti si insistenta cu care oameni de afaceri rusi cu puternic sprijin de la Kremlin (nu doar investitori apolitici) incearca sa investeasca in Romania, ultimul pe lista fiind Oleg Deripaska pt. Automobile Craiova. Nici ca se putea loc mai bun decit Craiova, oras unde si-a inceput si PSD-ul campania electorala impotriva lui Basescu.

Subiectul e de urmarit si pe viitor, lucru ce-l voi face.

Nu pot sa nu constat pasii inapoi pe care i-a facut Romania in ultimele zile. Unii vor zice ca nu-i asa, ca-s pasi inainte din moment ce suspendarea lui Basescu s-a facut prin vot democratic, ca expresie a liberatii parlamentarilor alesi de romani.

E destul sa vedeti titlurile articolelor straine despre aceasta suspendare si evaluarea lor a intregii situatii sa vedeti ca situatia e puturoasa rau. Au scris ziare prestigioase despre asta, de la Washington Post, Wall Street Journal, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Associated Press, si multi altii. Cel mai bine vezi cum e relatata o situatia de privitori din afara ei, care sa nu ne amagim ca nu cunosc situatia sau nu o evalueaza bine. Iar din afara treaba nu-i deloc asa cum e prezentata inauntru, de atita falsi ‘analisti politici’ si ziaristi cumparati.

Cel mai grav insa mi s-a parut interviul Monicai Macovei intr-un ziar olandez in care zicea “Ma gindesc sa plec din tara“. Acolo s-a ajuns, ca cel mai reprezentativ ministru roman, cu contributii esentiale la integrarea Romaniei in UE sa se gindeasca sa plece din tara.

Este la fel de grav de vazut incercarile disperate de a schimba legile pe ultima suta de metri, chiar in campania pt. referendum, pt. a-l opri pe Basescu, evident fortind aceste legi si constitutia. Se vede rautatea si disperarea cu ochiul liber.

Sincer eu sint dezamagit de comportamentul romanilor in general, pt. care pt. foarte multi aceste lucruri nu sint decit jocuri politice neinteresante si care nu-i privesc sau nu se implica. Vremurile sint tulburi, iar astea nu pot sa nu afecteze economia sau credibilitatea pe termen mai lung, lucruri ce in final ajung sa-i afecteze direct, la veniturile personale. Insa de regula lumea vede doar solutiile imediate, nu cauzele de la radacina raului, cauze ce tin Romania pe loc, daca nu cumva da si inapoi. Iar solutiile pe termen lung sint participarea la viata publica, luat atitudine, informat corect, lucrat cinstit, asteptari realiste, s.a.m.d. Lumea se intreaba simplu: de ce nu-i bine in Romania? Cind va fi bine? Cind solutiile pe termen lung vor fi implementate.
Am vazut pe pielea mea citi oameni simpli sint manipulati de mass-media romaneasca si sustin masuri abuzive, fara sa-si dea seama de asta, crezind ca sustin o cauza buna cind de fapt nu-i asa. Asta ma ingrijoreaza cel mai tare: ca mult prea multi oameni nu-si dau seama de asta, in final rezultind o societate usor de manipulat, dezinteresata, exact dupa bunul plac si asemanarea politicienilor ce conduc tara. Au constat si altii ca metehnele comuniste au ramas ading infipte in mintea multor romani, ce nu au invatat deloc sa gindeasca liber. Asta e foarte grav, nu doar faptul ca sefii PNL + PSD + PC + PRM + UDMR s-au inteles sa-l suspende abuziv pe Basescu.

Si la fel de grav e ca citesc articole despre alte tari din Europa de Est care se confrunta si ele cu probleme similare. Evident exista un risc de zona si mentalitate est europeana, in care se pot intimpla chiar in afara Romaniei lucruri ce pot afecta si tara noastra.

Citesc si despre tot felul de semnale cum ca aceasta criza va fi ok daca va fi depasita rapid. Insa ma intreb cum se va ajunge la normalitate? E aproape clar ca Basescu va reveni, iar Parlamentul va fi acelasi. Nici unii nici altii nu au puterea de a-i schimba pe ceilalti, asa ca e normal ca criza sa continue din acelasi punct dinainte de suspendare. Pt. mine e clar ca nu exista solutie rapida, decit daca era o situatie de ‘ori-ori’: ori Basescu pleaca ori Parlamentul pleaca. Insa legile si constitutia fiind asa cum sint nu se poate decit ca criza sa continue, neexistind dupa mine solutii rapide.
Din pacate cred ca mai trebuie sa asteptam citiva ani buni pina sa ajungem la o minima normalitate.

Citea acum editorialul din Ev. Zilei, Sansa democratilor, ce ma face sa spun citeva cuvinte despre aceste lucruri. Lucrurile sint foarte discutabile si exista multe alte alternative dupa parerea mea.

Prima chestie e ca orice partid ar trebui sa fie orientat catre electorat, in fata caruia trebuie sa dea bine si de care sa nu se arate fricos, nu sa se umfle in fata camerelor de luat vederi doar. Asta inseamna ca strategia care o vad eu pt. PD trebuie sa fie clar bazata pe electorat: lor li se adreseaza, de acolo asteapta ajutor, nu de la alte aliante sau intelegeri politice.

Iar pt. asta trebuie aplicata o strategie clara, simpla, directa si sincera. O chestie importanta care as face-o eu e sa discuti politica propunind nume de oameni, nu doar strategii si teorii politice. Oamenii retin nume, cine sint politicienii si ce au facut ei in trecut mai ales ca au fost odata pe la guvernare (daca nu de 2 ori unii) si lumea stie destui dintre ei. Pt. aceasta, as face orice sa o am in echipa pe Monica Macovei iar mesajul electoral sa spuna asa: “votati-o pe Monica Macovei inapoi la Justitie”. Nu trebuie strategii despre care sa vorbesti pt. justitie in campania electorala ci doar spus simplu si clar numele propus acolo, care in mintea multora conteaza mult mai mult decit discursuri plicticoase sau policianiste, “vom face … vom drege …”. Asta inseamna si dat credit si mina libera pt. Monica Macovei la Justitie, fie ca place fie ca nu unor democrati sau altora.

In editorial se spune “PD-ul trebuie sa-si faca o strategie clara, pentru ca nu se mai pot piti la greu in spatele lui Basescu si sa astepte ca niste prichindei ce spune taticul“. Eu as face chiar pe dos si as propune un mesaj electoral simplu “votati partidul ce il sprijina si colaboreaza cel mai bine cu Basescu”. Cheia aici e “colaboreaza”, nu “subordonat”, pt. ca explicat bine lumea va intelege ca partidul formeaza guvernul care e altceva decit presedintia si fiecare e raspunzator pt. actiunile lui, nu a altora. Eu as spune mult mai clar ceva de genul “aveti incredere in Basescu sa schimbe clasa politica romaneasca? Atunci aveti incredere in cine are el cel mai mare incredere si sa colaboreze bine impreuna pt. asta”. Fara putere din partea cetatenilor nu se poate face nimic, iar aliantele e clar ca oriunde sint slabe.

Si cu asta ajungem la cel mai important punct. Se spune in editorial  “Toti analistii sunt de acord ca nicio formatiune politica nu va depasi la urmatoarele alegeri 50%“. Mentalitate de loseri, nu ma mir. Ca sa cistigi alegerile cu majoritate trebuie in primul rind sa-ti propui  sa cistigi alegerile, cu mai mult de 50%. Ala e scopul politicienilor sau partidelor serioase, nu doar sa ajunga la ciolan printr-o intelegere politica. Eu daca as fi in locul celor de la PD as incepe de miine sa spun “ne propunem sa cistigam singuri majoritatea”. Si asta sa fie planul.  In politica orice e posibil si exista destule surprize, insa niciodata nu poate cistiga cineva care nici nu si-a luat bilet la loterie sau renunta din start gindindu-se ca nu are nici o sansa. Sanse oricind exista pt. ca votul sta in mina oamenilor, iar un plan sincer si direct poate schimba multe.

Sigur pt. ca astea sa se intimple trebuie echipa serioasa, hotarita, cu plan indraznet pus la cale ce sa fie executat bine. Acum ca sint in opozitie pot sa lucreze pe fata la planul lor electoral, mai ales ca alternative nu prea sint.

In rest nu pot sa nu constat miscarea excelenta a lui Basescu ce a pus in incurcatura intelegerile de culise pt. demiterea lui cu un simplu interviu. Asta dovedeste ca planurile subrede pot si atacate cu un pic de inteligenta iar energia adversarului transformata in avantajul tau, ca la arte martiale.

E interesant de urmarit viata politica romaneasca pt. ca e foarte dinamica si deschisa tuturor posibilitatilor, desi prea tulbure pt. multi.

Am citit acum un articol mai vechi (din 2000) a lui George Soros despre experienta lui ruseasca si oligarhii rusi din momentul cind a vrut sa investeasca in Rusia, in special Boris Berezovsky: George Soros, Berezovsky. Putin. West. Bitter Thoughts with Faith in Russia. Bine, stiu si eu ca Soros este el insusi un personaj controversat pe care unii il considera vinovat de toate relele de pe pamint, insa dupa parerea mea influenta lui este una pozitiva.

Insa nu despre Soros vreau sa vorbesc ci despre oligarhii rusi asa cum ii descrie Soros din cum i-a cunoscut direct, investind in Rusia.  Descrierile de acest gen mi se par obiective, pt. ca persoane de calibrul lui Soros nu pot fi influentate sau cumparate, spunind direct ce are de spus, asa cum vede el lucrurile.

Descrierile de scenariu de film mafiot nu sint deloc incurajatoare. Atmosfera ruseasca nu cred ca-i una optimista si deschisa pt. mediul de afaceri, ca sa spun mai elegant fara sa repet lucrurile descrise in articol.

Pentru cine citeste un pic vede ca mare parte din oligarhia rusa de acum citiva ani s-a legat direct de familia lui Boris Yeltsin si mai nou Vladimir Putin. Pentru alte detalii picante pentru cei interesati va recomand paginile de la Wikipedia despre Boris Berezovsky, Roman Abramovich, Mikhail Khodorkovsky sau altii.

Toti isi datoreaza banii relatiilor dubioase cu lumea politica, in special seful cel mare din vremea cind au facut banii, fie ca-i vorba de Yeltsin, Putin sau altii. Relatiile apoi evolueaza foarte spectaculos, de regula, ori fug in strainatate, ori ajung la inchisoare, ori pupa mina noului pasa. Vedeti si voi ca cei mai multi au fost oameni simpli, alesi pe sprinceana pt. diverse privatizari dubioase. Adica, era clar ca nu exista in Rusia o clasa de bogati ce sa poata cumpara pe bani diverse intreprinderi privatizate de stat, asa ca au luat pe niste colaboratori ai acelor politicieni si i-au facut miliardari peste noapte.

Recunoasteti modelul incercat si in RO: metoda MEBO de dat actiuni la conducere si salariati (ce ajung in final tot la conducere), sau privatizari cu dedicatie, sau multe altele ce s-au intimplat in RO. Un fel de “decit sa vindem strainilor pe bani cash mai bine facem oligarhii nostri”. Daca s-a sperat ca oligarhii vor deveni cetateni cinstiti peste noapte si filantropi multi s-au inselat. Multi oligarhi nu fac decit sa se lupte intre ei sau sa corupa mai tare mediul in care se invirt. Sper ca Romania sa nu ajunga acolo si sa avem un mediu de afaceri sanatos, bazat pe relatii comerciale si ale economiei deschise.

Cu totul pe alta tema: intrebarea de astazi, ce face toti banii, spusa de Franco Frattini: “Cine-i dl. Voiculescu?”. Chiar asa, cine-i dl. Voiculescu? Un alt oligarh.

Cred ca in politica romaneasca ar trebui aplicat un principiu foarte simplu: nu schimbi regulile jocului in timpul jocului. Asta ar insemna ca nici Parlamentul sa nu mai aiba posibilitatea de a da sau schimba legile ce privesc actualul mandat prezidential, ci doar pe cel viitor. Si la fel, schimbarea legilor cu privire la alegerea Parlamentului se aplica doar la urmatoarele alegeri (asta cred ca era foarte clar).

Citesc acum despre alte propuneri parlamentare (PNL-PSD-PRM-PC) ce il privesc direct pe Basescu in actualul mandat, lucruri ce nu ar trebui sa fie posibile. Eu nu spun sa nu schimbe legea, ci doar s-o schimbe pt. viitor.

Altfel, cu totii avem senzatia ca singura grija a parlamentarilor este lupta politica impotriva lui Basescu, care pt. acest scop schimba legile dupa bunul lor plac, uitind ca acestea trebuie date pt. o tara intreaga nu pt. o persoanam fie el si presedintele ales.

Mie cel putin mi se pare o mare prostie si periculos demiterea presedintelui cu jumatate + 1 din cei ce participa la vot. Asta inseamna ca teoretic nici un presedinte nu poate sa scada sub popularitate de 50% ca poate fi imediat demis. Asta inseamna ca orice actiune nepopulara a presedintelui poate duce la demitere, chiar daca e doar temporar. Procentul ar trebui sa fie mult mai mare, pt. ca nu schimbi presedintele pt. orice nimicuri, ci asa cum spune constitutia pt. “lucruri grave”. Iar la lucruri grave se pot stringe mai multe de 50% din participantii la un referendum de demitere, fara alte probleme. Asa, teoretic, un presedinte ales cu 50% + 1 din voturi, daca ii scade un pic popularitatea poate fi demis imediat, lucru ce nu ar trebui sa se intimple decit pt. lucruri grave.

Urmaresc cu interes citeva meciuri politice:

- Iese sau nu PD de la guvernare? Parerea mea ar fi ca ar cistiga mult mai mult daca ar iesi, desi evident iar pune un pic la munca, nu lenevit in discutii la TV sau in sedintele de guvern. Daca nu ies trag simplu concluzia ca-s si ei politicieni romani.

- Ce se intimpla cu Monica Macovei? Se trage in ea din toate pozitiile si nu e nimeni pe scena politica sa-i ia sincer si direct apararea, mai ales ca acuzatiile lansate de ea sint grave iar raspunsurile celor in drept lipsesc (ignora problemele pur si simplu). Pacat.

- Ce va face Vasile Blaga cu politistii corupti de la virful MAI? Nici el nu a dat raspunsuri clare si lamuritoare, se aparara cu oameni dubiosi si comunicate de presa.

Mai sint si altele, insa acestea sint principalele lucruri ce ma intereseaza, ce privesc persoanele ce mai pot schimba cite ceva in politica romaneasca, nu trepadusi platiti sa latre. Despre latratori nici nu vorbesc, ca nu ma intereseaza.

Citesc acum reportajul din Hotnews: De ce miroase Parlamentul ca o buda desfundata. Cum de ce? Pt. ca acolo lucreaza parlamentarii .. Stati linistiti, a fost doar o gluma.

Realitatea cica e alta, una neos romaneasca - gunoiul de sub covor. Sau altfel spus, datorita mizeriei si degradarea subsolului Casei Popurului … pardon … Palatul Parlamentului. De 20 de ani nimeni nu a fost interesat de ce se intimpla in subsoluri, pina cind mirosurile de acolo au navalit in birourile luxos amenajate cu marmura si tot tacimul de deasupra.

Nu stiu de ce dar mi se pare foarte romaneasca atitudinea asta de a nu te interesa de baza lucrurilor, de fundatia pe care sint asezate altele, ci doar de suprafata si ce se vede. Subsolul in 20 de ani nu l-a vazut nimeni asa ca nu-i important pe ce-i pusa marmura de deasupra din moment ce doar aia se vede. Aparentele conteaza, iar lucrurile de la baza sint lasate sa sufere saracele, pina cind put rau de tot.

Bine, daca intrebi de ce a aparut acum aceasta stire si nu acum 5 ani de exemplu, ma gindesc ca poate cineva s-a gindit sa mai ceara niste bani (alti bani) pt. amenajarea acelui Palatoi, ce citesc ca-i considerat a 2-a cladire din lume, dupa Pentagon (o fi adevarat? nu stiu si nu stau sa verific acum, ca multe astfel de informatii trebuie verificate). Ceri intii un gramadoi de bani sa amenajezi locul, apoi vezi ca hop, subsolul a fost uitat si mai trebuie alt gramadoi, ca doar nu o sa lasam sobolanii sa umble pe sub domni senatori si deputati, sau sa-si imputa costumele de mireasma cladirii unde lucreaza (noroc ca rezultatul muncii lor nu pute).

Pe de alta parte ma mir si de subiectele ce se discuta in foarte multe locuri despre Parlament, cladirea lui si parlamentari, cum e legea recenta pt. saci pt. baliga pt. caii ce merg pe drumurile publice sau asta despre mizeria din subsului cladirii lor. Temele discutiilor cu si despre Parlament ar trebui sa fie altele mult, mai serioase: Ce se intimpla cu moralitatea de acolo? Cum se reformeaza sistemul electoral? Cum pui lupul paznic la oi si pe Felix Voiculescu seful comisiei ce sa-l ancheteze (ilegal) pe Basescu? S.a.m.d.
Haideti mai bine sa discutam despre sobolani.

Am impresia ca acesta este un subiect mult prea putin atins in discutiile romanesti. Este clar prea putin incurajat si educat in scoala iar de aici vin o gramada de neintelegeri ce vin din acest spirit sau gindire critica.

Primul lucru referitor la acest spirit critic este ca-i normal si bun, facut serios si argumentat. Sa fii critic nu-i rau asa cum de multe ori gresit sintem invatati. Lumea trebuie sa aiba pareri personale si sa si le exprime, mai ales acolo unde nu exista o singura varianta general acceptata. Si alt lucru e ca acest spirit critic trebuie educat, altfel se ajunge la diverse ciudatenii.

Cind ati contrazis ultima oara un profesor iar discutia sa discute absolut civilizat si normal? Cind ati fost incurajati sa faceti asta? Sa dau un exemplu simplu, din lumea calculatoarelor: Donald Knuth ofera $2,56 pentru fiecare eroare ce o gasiti in Arta Programarii Calculatoarelor, scrisa de el. Adica, a cauta si corecta erorile din ceea ce spune el nu numai ca-i incurajat cu multumiri ci cu cec.

Multi reduc discutia dintre profesor-elev/student sau alte astfel de relatii la dialog. Acesta e normal insa nu intotdeauna suficient, ci trebuie acceptata si critica. Aceasta nu e doar o discutie in 2 sau mai multi ci e discutie pornind de la pareri contrare, ce in final pot sau nu influenta partenerul de discutie. Adica, rezultatul discutiei critice sau contradictorii nu e sa-i schimbi parerea celuilalt ci sa-i exprimi indoielile sau parerile tale, dupa care fiecare poate sa ramina in continuare cu parerea lui.

Am vazut deseori: contrazi sau critica un roman (sau persoane needucate in spirit critic) si  urmeaza intrebarea “ma, tu ai ceva cu mine?”. E ca si cum ai da o palma sau atac la persoana, pt. ca pur si simplu multi am impresia nu au fost invatati sa discute critic sau sa accepte obiectiuni, intemeiate sau nu, sau sa faca diferenta intre om ca persoana si ideile lui. Ce s-ar intimpla daca toata lumea ar defila intr-un singur pas si ar avea o singura idee? Am vazut deja, e dezastru.

In mod gresit unii inteleg ca a critica e sa continui pina in pinzele albe sa-ti sustii parerea, neacceptind diversitatea altora. E foarte gresit, pt. ca o persoana educata va sti sa-ti spuna elegant ca are alta parere despre anume lucru la care ramine chiar dupa toata argumentatia voastra, dupa care discutia se opreste pt. ca oricum nimeni nu convinge pe nimeni. Cum spune americanul: “agree to disagree“.

Altii renunta sa-si expuna parerea personala, de multe ori chiar si atunci cind le este ceruta. Stiti ce face un om educat care iti cere o parere despre ceva iar tu nu-i raspunzi, poate pt. ca nu vrei sa-l contrazici? A doua oara nu te mai intreaba. La ce te-ar intreba daca nu dai raspuns, deloc sau necinstit?

Bine, sa nu se inteleaga ca toti strainii sint educati in spirit ceritic si romanii nu, pt. ca lucrurile sint foarte amestecate. Insa ce vreau sa spun este ca as vrea sa vad mai mult spirit si gindire critica incurajata la romani, pornid clar din scoala. Nu doar dialog, ci gindire critica, pornint de la pluritate de ideii si solutii si respect pt. parerile personale, atita timp cit nu sint imorale sau ilegale.